Sa va fie masa plina!

Soarele si luna

Sa va fie masa plina! - 29 decembrie 2004 RETETE : Preparate din carne, peste, legume si preparate dulci Chef cu "chef" Noutatea traditiei romanesti Rafinament si stil a la francaise Visul unui artist complet Food Fusion, concept culinar inovator Perlele anului Draga Olteanu Matei Magii care invie anul Anul Nou intre sase continente Cu sufletul pe masa Revelion cu nora Cumpatare cu taraf

Anul Nou inseamna: efervescenta, inceput. Urmaresti cu mirare, de la Sfantul Nicolae la oboteaza, desfasurarea datinilor. Versul, cantecul si dansul se subsumeaza acestor semnificanti: efervescenta, inceput. Toate sub obladuirea crengii verzi, a florii dalbe de mar, a lerui-ler-ului si a plugului ce trage brazda adanca, in care se seamana semintele viitorului... Si mirarea vine din aceea ca si creanga verde si floarea dalba de mar si brazda in care se arunca seminte sunt ale primaverii si nu ale miezului de iarna. Nu, n-o sa vin acum cu reiterarea celor stiute: translarea obiceiurilor agrare, specifice Anului Nou preistoric, inspre un An Nou crestin, marginit de Nasterea lui Hristos, la 25 decembrie, si Botezul Sau, la 6 ianuarie (Botezul insusi fiind o nastere, o nastere spirituala) si nici cu suprapunerea timpului Nasterilor hristice peste sarbatoarea unui zeu din vechime - care reprezenta Soarele - la intrarea lui in Urcus. Dar parca tot as vrea sa spun ca Anul Nou e un amalgam de iubire, de lumina si de caldura si v-as darui, cu toata inima, dupa o datina care nu mai stiu de cand si de unde vine, covrigi si colaci, rotunzi ca Soarele si Luna. Sa va fie viata luminata si toti anii ce vin senini si imbelsugati!

La multi ani!

.

.

.

.

Reteta de suflet

Zgomotele ulitei, in noaptea Anului Nou. Hauieli la casele indepartate, hauieli la vecinii de peste ulita... Si apoi, scartait de pasi prin zapada proaspat cazuta, chiar la tine in ograda. Sub fereastra, o voce de flacau rosteste clar: "Am venit la dumnevoastra / Sa va cantam sub fereastra / C-am auzat c-aveti fata frumoasa..."

Sa tot fi avut vreo 15-16 ani cand, la un An Nou, sub fereastra casei bunicilor, venisera feciorii sa cante. Aveam, inca aveam codite impletite si lungi pana la brau... Stam dupa perdea si ascultam vorbele plugusorului si parca nu pricepeam intelegerea plina de caldura ce mi-o aratau rudele mai varstnice. Simteam insa ca e o noapte speciala, cum poate nu voi mai trai niciodata. Dar abia cand uratura s-a terminat si cei 8-10 tineri din alaiul colindatorilor au intrat in casa, scuturandu-si cizmele de zapezile satului, mi-am dat seama ca in anul acela ma urasera pe mine. Cineva mi-a pus in maini o tava cu pahare de vin negru si colaci si m-a impins, aproape, dinaintea musafirilor cu obrajii inrositi de ger si ochii scanteind de cate fete frumoase vazusera, tot umbland prin sat, de la o casa la alta...

Si, nu stiu cum se face, dar in alaiul acesta al feciorilor - tineri neinsurati, ca, de, cantau numai pe la case cu fete de maritat - se afla intotdeauna si cate unul aflat la primul lui colind cu "cei mari". Iesise din grupul baietilor de-acum. Se vedea ca inca mai avea obiceiurile de mai an: intindea mana catre mere, si nuci, si covrigi, catre banutul intins de cineva din casa si parea ca priveste asa, intr-o parte, cu sfiala, si la paharul cu bautura, si la fata care i-l intinsese. El, cel nou, lua mai intai un colac, rupea o bucata si o ducea la gura. Ridica apoi, cu brat tremurand, paharul si isi inmuia buzele in vin. Si atunci intalnea privirea ei si radea. Radea mai intai cu ochii. Si apoi cu toata gura, cu toata inima... Si in rasul acesta se topea toata sfiala si roseata din obraji, nu insemna decat ca ii era cald si bine.

Ceasurile acestea de trecere dintre ani, indiferent unde imi este dat sa le petrec, imi readuc de atunci, din noaptea aceea, sfiala cu care ii imbiam pe uratori sa ridice paharul cu vin si sa inchine in cinstea gazdelor si a anului ce vine.