Sub aripile Maicii Domnului

Deşi sunt născută pe meleagurile Moldovei, mănăstirile din judeţul Vălcea imi sunt mult mai familiare şi mai aproape de suflet decăt cele din nordul ţării. In fiecare an trăiesc şi retrăiesc bucuria - alături de studenţii şi doctoranzii Şcolii de transliterări de la Mănăstirea Cozia - de a poposi la locaşurile sfinte de la Turnu, Ostrov, Govora, Surpatele

Deşi sunt născută pe meleagurile Moldovei, mănăstirile din judeţul Vălcea imi sunt mult mai familiare şi mai aproape de suflet decăt cele din nordul ţării. In fiecare an trăiesc şi retrăiesc bucuria - alături de studenţii şi doctoranzii Şcolii de transliterări de la Mănăstirea Cozia - de a poposi la locaşurile sfinte de la Turnu, Ostrov, Govora, Surpatele, Dintr-un lemn, Hurezi, Polovraci şi Bistriţa. De fiecare dată m-am intors de acolo plină de credinţă, de gănduri curate şi de sfaturi despre spovedanie, post şi rugăciune.

Mănăstirea Govora este un monument arhitectonic medieval de o frumuseţe deosebită, ridicat in secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. Numele işi are originea in slavonescul "gavariti" - a vorbi, a spune, sau izvor, murmur de izvor. Impresionantă este aici pictura Maicii Domnului Inaripată, reprezentare pe care nu am mai intălnit-o nicăieri. Biserica a fost refăcută in timpul lui Constantin Brăncoveanu şi de atunci are hramul "Adormirea Maicii Domnului". Datorită tiparniţei dăruite de Petru Movilă de la Kiev, mănăstirea a contribuit la promovarea culturii neamului romănesc. Aici s-au tipărit "Psaltirea" (1637), apoi "Pravila Mică" (1640) şi "Pravila de la Govora", prima carte de lege in limba romănă, tradusă din slavonă de călugărul Moxa. De la inceputuri şi pănă astăzi, obştea a fost formată doar din călugăriţe invăţate şi, deşi astăzi sunt foarte puţine in mănăstire, ele reuşesc să-şi impartă şi treburile gospodăreşti, astfel incăt locaşul să fie in continuare primitor credincioşilor.

Postul in mănăstire

De la măicuţele de la Mănăstirea Govora am aflat că "secul" pe care il lasă postul ortodox vine de la "seclum" (saeculum), adică lumea, in sensul de obiceiuri lumeşti. E vorba aici nu de comunitate, de umanitate, ci de lumea care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu. "Lăsatul secului este mai intăi de toate un indemn la reculegere, la reinnoirea vieţii prin lăsarea păcatelor şi a preocupărilor deşarte şi prin intoarcerea spre Dumnezeu", mi-a explicat măicuţa Marina. Postul ortodox nu este, aşadar, un exerciţiu alimentar, o dietă "purificatoare". El reprezintă un act spiritual superior, acela de a corecta vieţuirea imediată şi de a orienta lumea după sensul ei inalt şi singurul adevărat: acela de creaţie a lui Dumnezeu. Pentru că postul este un moment de rugăciune, de căinţă şi mărturisire a păcatelor, de infrănare, de răbdare şi, mai ales de iertare, infrănarea de la măncarea "de frupt" este numai un aspect al postirii ortodoxe, cel văzut.

Legumele sunt intotdeauna in bucătăriile mănăstirilor, pentru că ele constituie materia primă pentru delicioase ciorbe, supe, tocăniţe, ghiveciuri, salate şi zacuşte. Pentru aceste preparate, călugăriţele au intotdeauna vase speciale, in care nu se vor găti niciodată măncărurile din peşte, pregătite in zilele cănd se mănăncă de frupt, pentru că "este mare păcat să gătim măncăruri de post in vase de frupt", cum spune maica Marina. In locaşurile sfinte, regulile postului sunt respectate intru totul şi nu se face niciodată excepţie.

Borş din legume

Ingrediente: 300 g cartofi, 100 g morcovi, 100 g ceapă, 300 g castraveţi muraţi, o ţelină, mărar, leuştean şi pătrunjel, o frunză de dafin, borş, ulei, sare.

Preparare: Zarzavatul se curăţă, se spală, apoi se dă pe răzătoarea cu găuri mari. Se pune intr-un vas cu ulei şi se inăbuşă. Se stinge cu doi litri de apă clocotită şi se lasă să fiarbă. După ce au fiert legumele se adaugă castraveţii tăiaţi in felii. Se potriveşte de sare. Se adaugă borşul şi frunza de dafin. La servire se presară verdeţuri.

Vinete cu migdale

Ingrediente: un kg vinete, 3 roşii, un pahar de migdale, două lămăi, 5 căţei de usturoi, două cepe, un pahar de ulei de măsline, o legătură de pătrunjel verde, boabe de rodie, sare, piper.

Preparare: Vinetele se coc bine pe toate părţile şi se lasă la răcit intr-o cratiţă acoperită cu un capac. Se curăţă de coajă şi se lasă la scurs pe un tocător de lemn. Usturoiul pisat se amestecă bine cu sucul de lămăie, sarea şi piperul şi se toarnă peste vinete, amestecăndu-se. Se adaugă migdalele tocate mărunt, boabele de rodie şi roşiile fără pieliţă, tăiate in cubuleţe. Se omogenizează şi se aşază pe platou. Deasupra se toarnă puţin ulei de măsline. Se serveşte ornată cu ceapă tăiată in rondele.