TRADIŢIE - Pâinea de neam românesc

Muzică, obiceiuri şi tradiţii populare, demonstraţii culinare ale socăciţelor gospodine şi multă, multă pâine i-au atras pe bucureşteni în zilele de 4 şi 5 octombrie în Parcul Naţional.

Muzică, obiceiuri şi tradiţii populare, demonstraţii culinare ale socăciţelor gospodine şi multă, multă pâine i-au atras pe bucureşteni în zilele de 4 şi 5 octombrie în Parcul Naţional.

Târgul de pâine, organizat de Centrul Cultural "Mihai Eminescu" şi Primăria Sectorului 2, a devenit o tradiţie a Capitalei. Ajuns la cea de-a VIII-a ediţie, evenimentul a adunat peste 120 de meşteri populari, socăciţe care au preparat pâine la ţest sau în cuptor şi diverse produse specifice industriei de panificaţie şi a gospodăriilor româneşti, importante firme din domeniul panificaţiei, dar şi renumiţi rapsozi ai folclorului românesc. Vizitatorii târgului au putut vedea şi o expoziţie cu fotografii din istoria agriculturii. Principalele evenimente derulate au fost comentate de specialişti etnografi. Rusalin Işfănoni, de la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", din Bucureşti, a afirmat: "Acesta este un târg adevărat, cu încărcătură culturală profundă".

Povestea ţestului

Una din atracţiile târgului au reprezentat-o frământarea aluatului şi coacerea pâinii sub privirile vizitatorilor. Rică Meiroşu, reprezentant al Muzeului Naţional al Agriculturii, a pregătit aproape 50 de pâini, pe care le-a împărţit trecătorilor. "Însoţim pâinea de astăzi cu povestea ţestului, aşa cum o ştim din bătrâni: femeia pregătea aluatul de cu seara, cu turtiţe din spumă de vin şi făină. Dimineaţa frământa coca mult, să iasă pâinea bună, o punea la dospit în copăiţa de lemn, o învelea cu ştergar de cânepă şi o lăsa să crească. Aprindea foc de lemne şi îl lăsa să ardă cam trei sferturi de oră. Aduna apoi jarul de jur-împrejurul ţestului. Aşeza câteva frunze de salcâm pe lopata de pâine, apoi aşeza coca, nu înainte de a face cu un cuţit semnul crucii pe ea. Deasupra pâinii aşeza ţestul şi în cel mult o jumătate de oră pâinea era gata", ne-a expus pe scurt povestea ţestului, aşa cum a cules-o din judeţul Teleorman, Răzvan Ciucă, directorul muzeului şi de curând preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Muzeelor Agriculturii.

Expoziţia

Muzeul Naţional al Agriculturii Slobozia a prezentat expoziţia "Tradiţii şi obiceiuri din judeţul Olt". "Expunerea noastră surprinde simbolistica pâinii, rolul ei în viaţa cotidiană şi spirituală a omului. Ea începe cu drumul pâinii, urmată de sugerarea obiceiurilor în care pâinea este mereu prezentă", a declarat Rada Ilie, muzeograf. Pentru obiceiurile de naştere a fost expusă pâinea pentru ursitoare, pentru cele de nuntă – pâinea bradului, colacul miresei şi pâinea cu care soacra primeşte mireasa în gospodărie, iar pentru obiceiurile de înmormântare: prescură şi colăcei. Pâinea în diverse forme a fost prezentă şi pentru obiceiurile de peste an: colacul lui Moş Crăciun, bolindeţe pentru colindători, colacul Maicii Domnului, mucenici, colacul lui Iisus, colacul Arhanghelilor şi colacul lui Avram. Reprezentanţii muzeului au pregătit şi ţesturi autentice din Oltenia unde au copt pâine pentru cei prezenţi.

Plăcinte româneşti

De la un asemenea festin nu puteau să lipsească plăcintele pentru care româncele sunt foarte renumite. Iulia Corău din Botiza, judeţul Maramureş, a preparat în cuptorul amenajat în parc plăcinte cu brânză de oaie, ceapă şi mărar. Aluatul l-a preparat din făină, ou, sare şi drojdie, iar la final a adăugat ulei sau unt. "Plăcintele acestea pot fi împăturite în diferite forme, în funcţie
de ideile socăciţei", ne-a spus Iulia Corău. Ea este renumită în Botiza prin mâncărurile tradiţionale pe care le prepară la propria pensiune, dar şi prin covoarele din lână, vopsite cu plante, pe care le ţese. Plăcinte pădureneşti a pregătit Viorica Muntean, din satul Feregi, comuna Şerbăl, din judeţul Hunedoara, care ne-a împărtăşit şi nouă reţeta: "Coca se face din făină, drojdie, sare şi ou. Se frământă cu lapte, dar nu se lasă la dospit. Umplutura este din brânză dulce de vaci, ouă, smântână, sare, mărar şi griş. După ce se împăturesc în patru se prăjesc în ulei încins".
Bucureştenii au simţit gustul pîinii calde, frămîntată şi astăzi cu dragoste, după reţete străvechi