Limba română: Ce înseamnă cuvântul „Impietate”

Definiția din DEX

Potrivit DEX 2009, impietate înseamnă:

IMPIETÁTE, impietăți, s. f.

1. Lipsă de respect, de considerație față de lucruri, persoane sau valori considerate sacre.

2. Păcat, sacrilegiu, insultă adusă unei divinități, unei credințe, unei instituții sau unui principiu moral.

Originea cuvântului

Termenul provine din limba franceză – impiété, cu rădăcini în latinul impius („lipsit de evlavie”), format din prefixul „im-” (negativ) + „pius” („evlavios, respectuos”). Astfel, sensul său inițial era „lipsit de pietate”, „fără respect față de sacru”.

Cum se folosește în vorbire

„Impietate” apare de regulă în contexte serioase, literare, religioase sau morale, pentru a descrie un gest considerat ofensator sau lipsit de respect față de ceea ce este venerat.

• Exemple:

  • „Profanarea monumentului este o impietate față de eroii neamului.”

  • „Glumele pe seama tragediei au fost considerate o impietate.”

  • „Este o impietate să tratezi cu superficialitate un moment atât de solemn.”

„Impietate” dă greutate discursului – este o alegere bună atunci când vrei să subliniezi gravitatea unui gest de lipsă de respect. Este un termen cu rezonanță morală, potrivit pentru articole de opinie, comentarii sociale sau lucrări academice.

Citește pe Antena3.ro

O ucraineancă dispărută în Italia a fost găsită în casa unui român. Tatiana a făcut o mărturie la care nimeni nu se aștepta