Limba română: Ce înseamnă cuvântul „uzurpator”

Dar ce înseamnă, de fapt, acest termen? Și cum ar trebui să fie folosit corect în comunicare?

Definiția din DEX

Potrivit DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), uzurpátor (substantiv masculin) înseamnă:

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpatori, -oare, s. m. și f.

1. Persoană care uzurpă.

2. (În istorie) Persoană care a pus mâna pe putere în mod ilegal, prin forță sau fraudă.

De asemenea, verbul „a uzurpa” este definit ca:

UZURPÁ, uzurpez, vb. I.
A acapara, a lua în mod abuziv un drept, un titlu, o funcție, o putere care aparține altcuiva.

Ce înseamnă, de fapt, un uzurpator

Un uzurpator este cineva care își însușește nelegitim o funcție, un drept sau o autoritate. Termenul este frecvent întâlnit în:

• Istorie: „uzurpatorul tronului”, adică o persoană care a luat puterea prin lovitură de stat, război sau conspirație.

• Politică: se folosește ca acuzație la adresa unei persoane care ar fi preluat o funcție „pe nedrept” sau prin abuz de putere.

• Juridic: poate desemna pe cineva care exercită atribuții ce nu îi revin legal (de exemplu, fals funcționar sau impostor).

Exemple celebre de uzurpatori

Istoria este plină de figuri considerate uzurpatori:

• În Imperiul Roman, împărați care au preluat puterea prin forță, fără succesiune legitimă.

• În Evul Mediu, nobili sau regi care au detronat dinastia legitimă.

• În politică modernă, termenul apare în discursurile celor care contestă autoritatea unui guvern sau a unui lider.

De ce contează să știm sensul corect

Folosirea termenului „uzurpator” nu este neutră – ea implică acuzația de abuz și pune sub semnul întrebării legitimitatea celui vizat. De aceea, e bine ca atunci când îl folosim să avem în vedere contextul și faptele, nu doar emoția.

Citește pe Antena3.ro

O ucraineancă dispărută în Italia a fost găsită în casa unui român. Tatiana a făcut o mărturie la care nimeni nu se aștepta