Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Între 1 și 9 martie nu putem prezice vremea, dar se spune că putem prezice anul care începe, pentru că în această perioadă, în tradiția populară locală, începe anul agricol. Iar primele zile din martie se spune că ne arată și cum ne va fi nouă anul, înfloritor sau dificil, transmite cumvaplace.ro.
Cum am înțeles deja că întreaga tradiție creștină se suprapune peste miturile autohtone, înainte să vorbim de mucenici, ar fi bine să ne amintim și de Baba Dochia, nu de alta dar legenda spune că de la ea se trag Zilele Babelor. Pe de o parte ni se spune că numele acesteia ar proveni de la Sfânta Muceniţă Evdochia, sărbătorită de biserica ortodoxă pe 1 martie. Moartea Dochiei în ziua de 9 martie se consideră granița dintre iarnă şi primăvară. În același timp, însă, în vechiul calendar roman, anul începea pe 1 martie, iar Baba Dochia apare ca întruchiparea anului vechi, care este pe sfârşite şi trebuie să moară. Pentru că între 1 şi 9 martie, Dochia îşi împlineşte destinul urcând muntele, împreună cu turma sa de oi, pentru a „muri spre renaştere”.
Potrivit legendelor locale, Baba Dochia este veșnica soacră rea, care își tratează nora așa cum mai toate poveștile românești ne spun că se tratau nurorile: rău. Tânăra femeie era trimisă ba să aducă apă cu ciurul (sita), ba după fragi în zilele friguroase. Povestea spune însă că odată a trimis-o să spele lâna, din neagră să o facă albă, iar tânăra femeie ar fi fost ajutată de un înger, care i-a dat o floare albă şi i-a spus să spele lâna cu ea. Odată ce Baba Dochia îşi vede nora cu o floare în mână, este convinsă că a venit primăvara și pornește cu oile la munte, cu tot cu cele nouă cojoace de blană ale sale. Pe drum începe să mai dea jos din cojoace, părându-i-se prea cald. Deodată, însă, vine gerul și o îngheață! Dumnezeu o pedepsește și o transformă în stâncă, cu tot cu oile ei, să rămână amintire. Iar amintirea aceasta se spune că ar fi sus, în Bucegi, la “Babele” de acolo.
Cum o fi, cum n-o fi, începutul de martie este teribil de capricios, dar vremea se mai domolește începând cu 9 martie, când tradiția populară ne spune că este hotarul dintre iarnă şi primăvară. După această dată, când se sărbătoresc cei 40 de mucenici, încep zilele Moşilor care anunţă căldura şi vremea bună pentru semănat. Zilele friguroase de după 9 martie, când se întâmplă să mai ningă, poartă numele de Zăpada mieilor, numai bună să înmoaie pământul pentru arături.
În 9 martie, calendarul creștin-ortodox ne spune că se prăznuiește sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia. Tot tradiția ne spune că acum se face curățenie mare în gospodării, iar gunoaiele se ard cu foc adus din casă, pentru a duce căldura din casă și afară. Între ritualurile de alungare a gerului, se mai practică lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura și să alunge gerul, sau jocul copiilor peste foc.
Credința populară ne mai spune că în ziua mucenicilor se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea sfinților, 40 de colaci numiți sfinți, mucenici, brădoși sau pupi.
În Moldova, mucenicii, numiți sfințișori, au forma cifrei 8, o stilizare a formei umane sau dacă vreți a infinitului, a morții și renașterii perpetue a naturii, și sunt copți din aluat de cozonac, apoi unși cu miere și nucă.
Mucenicii își păstrează aceeași formă antropomorfă și în Dobrogea, dar sunt mai mici, din apă, făină și puțină sare, apoi fierți în apă cu zahăr, cu scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. Tot în Muntenia, pe lângă brădoșii obișnuiți, se face o Uitată pentru morți, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copiii îl joacă în jurul focului și care este dedicat celor morți care pe timpul anului au fost uitați.
Și în Banat, tradiţia „sâmţilor” cum sunt numiți cei 40 de mucenici, este legată de trecerea de la iarnă la primăvară și povestea Babei Dochia. În cinstea lor, gospodinele fac 40 de colăcei sau „pupi“ cum mai sunt numiți aici. Aceştia au diferite forme, ce diferă de la un sat la altul, dar de obicei se păstrează motivul cercului, și numărul ce simbolizează mucenicii înecați şi îngheţaţi în lacul Sevasta. Sunt copţi din aluat de pâine, apoi sunt daţi de pomană, alături de mere.
În Ținutul Pădurenilor, în Hunedoara, la Sâmţi se dă copiilor să mănânce miere, direct din farfuria așezată pe jos, în vatra casei, cu toți copiii în jurul ei. Tot aşa trebuie să se aşeze şi albinele vara, când roiesc, în pomii din grădină, să nu se ridice şi să plece de la casa omului în pădure. Și în această zonă se fac pupi, colăcei din cocă nedospită, în număr de 40, câți Mucenici sunt.
Există și credinţa potrivit căreia, din această zi, se trezesc la viaţă toate animalele. Cum nu toate acestea sunt de dorit pe lângă casă, femeile aprindeau o cârpă la focul din curte, afumând cu ea pereţii casei, apoi dând ocol pe lângă gard, delimitând proprietatea. În acest mod se credea că se pot feri de tot felul de jivine nedorite. Ritualul de alungare nu avea în vedere şarpele casei, ce se bucura de un statut aparte, fiind protejat şi chiar hrănit de gospodină.
Pentru a marca începutul noului an agrar, în această zi se scotea plugul la arat, în mod festiv, moment ce deschidea, totodată, şi ciclul sărbătorilor de primăvară.
