Adevăratul Steve McQueen

Te inteleg daca iti place de Steve McQueen, chiar daca esti barbat. Nu este nimic rau in asta. Doar ca o sa incerc sa explic faptul ca lucrurile nu stau chiar asa cum par. Da, a avut un extraordinar de bun-gust la masini, haine si femei. Da, venea dintr-un mediu care nu produce, de obicei, vedete de calibrul lui. Si da, pilota motociclete, si nu oricum, ci de-a dreptul magnific. Atat de magnific, incat a reprezentat SUA cu ocazia infernalei curse de sase zile din Germania de Est, in 1964.

Mai mult de atat, a facut-o fara sustinerea unui batalion de manageri, PR-isti, sponsori sau producatori. Si asta il apropie pe McQueen foarte mult de unul dintre personajele sale mai mult decat publicul isi poate inchipui. Insa chiar si pentru cei mai inraiti fani ai sai, care cred ca Steve poate fi asemuit unui cocktail care a devenit din ce in ce mai bun pe masura ce imbatranea, s-ar putea sa vina, ca o surpriza, un ingredient secret care a facut diferenta: o portie generoasa de Bud Ekins.

Regretatul si marele Bud Ekins a fost adevaratul Steve McQueen. O legenda din culise, un super-erou american autentic, de care societatea noastra consumatoare de cappuccino, admiratoare de bucatari-sefi, platitoare de abonamente la piscina, epilatoare pe piept si adoratoare a unei vieti moderne si usoare duce lipsa. Ekins s-a nascut la doua luni dupa McQueen, in mai 1930, si a murit 27 de ani dupa el. Ekins traia inca in North Hollywood cand interviul de mai jos - ultimul pe care l-a acceptat - a fost efectuat.

Piciorul mi se bataie nervos in asteptarea lui Bud, care intarzie cateva minute. S-ar putea sa mi se intample asta din cauza cafelelor baute, dar eu stiu sigur ca sunt emotiile inerente.

Un prieten apropiat lui Bud apare si imi deschide fortareata, lasandu-ma sa ma holbez inauntru. Peretii sunt acoperiti de afise care prezinta intreaga cariera de motociclist off-road a lui Bud. “Triumph castiga din nou' - anunta unul din anii '50, in timp ce altul sustine ca “Bud Ekins si Matchless Thumper sunt victoriosi'.

Mai sunt si poze alb-negru ale lui Bud echipat cu o casca deschisa, tinand in brate un trofeu ca un zgarie-nori, precum si alte instantanee cu multe din realizarile sale sportive. Mai sunt prezente o masa de biliard plina de scrum, un tarc pentru copii, un birou acoperit de hartii si un robot telefonic care indica, in van, 27 de mesaje. In camera alaturata stau motociclete clasice sau de colectie Harley Davidson si Matchless. Unele apartin lui Bud, altele sunt in proces de restaurare.

Un pick-up alb Ford intra in curte si un batran coboara din scaunul soferului. Ajutat de un bat de mers, tinut ferm in mana, Bud Ekins intra hotarat in propria-i vizuina. Are o statura impozanta, de aproape doi metri. In tinerete, arata ca un trunchi de stejar - un fizic impresionat, dobandit partial genetic, partial in urma faptului ca a calarit si s-a luptat numai cu motociclete grele. Acum, bratele lui sunt subtiri si osoase. “Am slabit 22 de kilograme in ultimii patru ani' - marturiseste el.

Nu l-as descrie ca fragil, dar anii petrecuti in haiducie i-au lasat corpul intr-un stadiu iremediabil. Chiar si in baston, nu poate sta prea mult in picioare fara sa aiba dureri de sold. Se trage spre vechiul sau fotoliu si aluneca in el. Isi impreuneaza cu grija mainile deasupra bastonului, iar eu observ tatuajele albastre aproape sterse sub pielea lui maronie si ridata. Observa ca ma uit mirat la el.

“Mi le-am facut cand aveam 13 sau 14 ani', spune Bud. “Tatuajele erau parte a procesului de maturizare. Trebuia sa ai un tatuaj. Mi le-am facut din aceleasi motive pentru care te apuci de fumat'. Bud a fost un fumator pentru multi ani. “Trebuie sa mori din ceva', spune el.

Ne apucam de trancanit si Bud ne captiveaza imediat. Modest, dar cu talent de povestitor, ne alimenteaza cu povestile lui incredibile. Lucrurile i se intamplau lui si in jurul sau pentru ca era cine era. Nu statea el printre vedete, vedetele veneau la el.

Lista clientilor lui este impresionanta. Daca VIP-urile voiau o motocicleta smechera, si la vremea aceea era vorba despre Triumph, o cumparau de la magazinul lui Bud. El chiar l-a invatat pe Warren Beatty cum sa conduca. Si, cateodata, intalneai pe lista angajatilor din atelier si diverse nume faimoase.

“Nu am vazut niciodata sariturile lui Evel Knievel, dar el a lucrat pentru mine'- isi aminteste Bud. “Era falit. L-am pus sa schimbe anvelope. Era un individualist chiar si atunci, inainte sa ajunga celebru. Sarea cu orice: Norton, Triumph... era ca o curva. A fost cam stupid sa sara cu un Harley, insa Harley l-a platit ca sa o faca'.

Steve McQueen era alt motociclist tacanit care il cunostea pe Bud, si cei doi au devenit prieteni foarte buni. Actorul pierdea mereu vremea pe la reprezentanta Triumph a lui Ekins, una dintre cele mai de succes din istorie. Cateodata, McQueen era prin spate, exersand repararea penelor de cauciuc pentru cursele lui de anduranta.

Ekins a fost invitat in Europa ca sa-i tina companie lui McQueen in timpul realizarii celebrului film Marea Evadare. Cei doi au lucrat impreuna la acel salt, probabil cea mai faimoasa cascadorie din toate timpurile, dar a fost Bud cel al carui par a fost aranjat ca sa arate ca al lui Steve, si tot Bud a fost acela care a condus Triumphul zburator.

Un an mai tarziu, cei doi s-au intors in Europa pentru a concura intr-o cursa de anduranta moto de sase zile, tinut in Germania de Est. Inaintea evenimentului, echipa americana a vizitat Marea Britanie, pentru a pregati motocicletele Triumph TR6SC si pentru a-si cumpara restul echipamentului, inclusiv faimoasele combinezoane Barbour, fabricate in Anglia. Membrii echipei au stat in Londra si au avut o minunata perioada de pregatire pentru concurs.

“Locuiam intr-un loc numit Ogilvy House. Aveam la dispozitie un Rolls cu sofer si, in timp ce ne plimbam, Steve striga brusc: stop, stop, stop! Dupa care, sarea din masina si traversa in alergare drumul, catre diverse gagicute. Scuzati-ma, doamnelor, dar sunt nou in oras si as dori sa stiu cum m-as putea distra pe aici. O sa dau o petrecere, aveti aici numarul meu de telefon. Veniti si aduceti-va toate prietenele! Si au venit, iar petrecerea a durat o saptamana'.

Cand vine vorba despre motociclete, Bud a indragit foarte multe, dar a concurat doar cu acelea cu care stia sigur ca va castiga. “Pilotam Triumph si nu cred ca era altceva mai bun pe vremea aia. Dupa care am mers si pe niste Huski-uri (Husqvarna produse in Suedia), in doua concursuri de anduranta. Am castigat aurul la ambele'.

Impreuna cu fratele sau, Ekins a infiintat celebra cursa Baja 1000, motivul fiind acela ca doreau sa detina recordul suprem la pilotat prin peninsula. “Stiam ca o sa facem un record, pentru ca nimeni altcineva nu incercase pana atunci'. De asemenea, a castigat GP-ul Catalina si cursa de anduranta Big Bear, atunci cand acestea erau cele mai importante curse off-road din SUA. “Daca mi-as fi inceput cariera mai tarziu, as fi facut milioane, pentru ca producatorii dadeau pilotilor de talia mea, un milion, doar ca sa se inscrie in curse'.

Colectia lui Bud de motociclete clasice ajunsese la un moment dat sa depaseasca 140 de bucati. Unele dintre ele erau ridicol de rare - in general americane sau englezesti. “Desi eram distribuitor de Honda, motocicletele japoneze nu ma interesau deloc'. Totusi, considera intreaga sa colectie ca fiind doar motociclete, nu membri ai familiei.

“Nu exista motocicleta de care sa nu ma descotorosesc. Orice are un pret' - spune Bud. Doua dintre cele mai rare motociclete pe care le-a achizitionat si apoi le-a vandut proveneau chiar din colectia prietenului sau, McQueen. “Mi-a lasat doua motociclete prin testament, oricare din ele, la alegere. Le-am ales pe cele mai scumpe: un Cleveland in patru cilindri si un Iver Johnson din 1914. Le-am vandut pe amandoua'.

Daca tot am deschis discutia, Bud a abordat si delicatul subiect al mortii prietenului sau: “Avea doar 49 de ani cand a murit. Am fost socat. Nu credeam ca este atat de grav.'I-am spus lui Bud ca am citit ca azbestul din combinezoanele ignifuge i-a cauzat cancerul. “Nu era niciun pic de azbest in combinezoane' - mi-o reteaza Bud. “Cancerul a venit de la soare. Steve era blond si avea ochii albastri. Locuia in Palm Springs si mergea toata ziua cu motocicleta, fara sa-si puna camasa. ii placea sa se duca la filmari si sa nu trebuiasca sa se machieze'.

Bud nu si-a dublat prietenul doar in Marea Evadare. “Fusesem angajat la Bullitt ca sofer utilitar. Steve urma sa-si faca singur toate urmaririle, dar, imediat ce s-a urcat la volan, s-a incins si era sa loveasca o camera. Seful cascadorilor le-a zis sa-l dea afara din masina, dupa care mi-a spus: Ekins, treci in hainele lui McQueen. M-au tuns si mi-au aranjat parul pentru ca Steve avea o cu totul alta freza. Pe el il tundea Jay Sebring, care il tundea si pe Sinatra. Pe mine insa ma tundeau copiii mei.

'Rezultatul acelei filmari reprezinta una dintre cele mai celebre scene de urmariri din istorie. Iar cand la volan a trecut McQueen pentru scenele normale, Bud era cu el in masina, ascuns dupa scaunul pasagerului, incercand sa il faca sa rada.

Pe langa subiectul McQueen, Bud a mai adus vorba despre filmul cu Bond la care a lucrat (Diamonds Are Forever), despre urmarirea cu masini din The Blues Brothers la care a participat, Bullitt si James Garner. A amintit si de asocierea lui cu clubul de motociclisti Hell’s Angels, pe care i-a cunoscut la filmarile unui film de duzina. A mai povestit despre Evel Knievel, dar si despre Triumph-urile zburatoare, despre Baja si Big Bear. Bud poate spune povesti de genul asta toata ziua. Sau, mai bine spus, putea.

Pentru ca timpul lui Bud de povestit a trecut. Acum vor fi altii, care vor spune povesti despre el.

Sunt zvonuri care anunta ca un producator incearca sa faca un film despre cursele internationale de anduranta de sase zile. Se mai spune ca va fi un buget de blockbuster, iar numele lui Brad Pitt a fost mentionat ca actor principal - il va juca chiar pe legendarul Steve McQueen. Dar nimeni nu a sugerat, inca, un actor pentru a-l interpreta pe Bud Ekins, si asta va fi cu adevarat o sarcina foarte grea. Este putin probabil ca va mai fi cineva ca Steve McQueen, dar este absolut sigur ca nimeni nu se va mai ridica la inaltimea lui Bud Ekins. (Gary Inman)