Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Drumetia noastra a inceput, cam ca toate lucrurile bune din viata, in Modena. In timp ce destoinicii britanici galopau prin nordului Frantei, Scuderia Italia – formata din Ollie Marriage, fotograful Justin Leighton si eu – se imbarca intr-un FF in fata fabricii.
Voiajul ne va duce in nord-vest printre lacurile italienesti si apoi in munti catre trecatoarea Stelvio. Misiunea noastra, spre deosebire de maratonul patetic al britanicilor, chiar are valoare informativa: vrem sa aflam daca FF este un supercar de familie.
Strecurandu-ne printre camioane de livrare puturoase si scutere fulgeratoare in pandemoniul tipic unui oras din Italia, FF nu era cu nimic mai intimidant ca o Toyota Yaris: usor de manevrat, vizibilitate buna si acceleratii fine. De asemenea, binecuvantate fie cutiile automate cu dublu ambreiaj. Dupa ce am scapat de haosul urban, am intrat pe autostrada: momentul ideal s-o calc, sa-i dau blana, sa-i descatusesc motorul... si sa ma izbesc de un zid de trafic. Una peste alta, asta-i Italia – o tara unde ambuteiajele de trei ore nu sunt un hazard, cat un sport national.
Cateva saptamani mai tarziu, traficul s-a degajat si am iesit pe un drum parasit cu doua benzi. Sub un cer ca albastreaua, rumegand prin trepte, Italia
incepuse sa zboare sub noi, cand o duba de politie apare urland, cu girofarurile aprinse. Sase politisti inarmati erau cocotati pe geamuri chiuind si dand din maini ca niste dirijori drogati. "Dai! Dai!' OK, daca insistati... Fara niciun fel de derapaj sau ezitare, FF s-a avantat pe sosea ca o sageata, masina politiei devenind un punct in urma.
Ajungem pe malul calm si racoros al lacului Como, cand Justin se decide ca mai e nevoie de o masina pentru poze, asa ca l-am sunat pe Turner, iar el a spus ca stie un tip pe nume Christopher care locuieste prin zona si care ar putea sa ne ajute. Cateva ore mai tarziu, Christopher, baiatul lui Horacio Pagani (bietul de el), apare intr-o Zonda F portocalie – asta in cazul in care pana acum ai citit cu ochii inchisi. Asta inseamna ca avem ocazia sa ne luam adio de la Zonda, a carui productie a incetat anul asta pentru a face loc noii Huayra.
Cu 600 de cai, cutie manuala de curse in sase trepte si o pozitie la volan undeva sub nivelul marii, zonda F ar trebui sa fie un cosmar de crosetat pe stradutele inguste din Menaggio. Dar nu e: in ciuda puterii sale enorme, ramane abordabila si accesibila. Bine, ajuta si faptul ca, daca mergi cu una in Italia, toata lumea se va da respectuos la o parte.
Deci iata-ne aici, cu 24 de cilindri si 1.260 de cai asteptand feribotul sa traversam lacul Como catre Bellagio, cel mai dichisit oras al Europei. Oare exista in lume un loc mai frumos ca lacurile italienesti? Munti verde-inchis ce se ridica din luciul apelor, maluri frenjurite de terase din teracota si vile albe ca de marmura, mirosul de eucalipt adus de briza...
Dati jos de pe feribot, neglijand flagrant semnele de circulatie si niste barbati in uniforma care tipau de zor, trantim frumoasa pereche in mijlocul pietei de pe faleza din Bellagio, ne parcam intr-o cafenea din apropiere, ne punem ochelarii de soare si ne lasam pe spate asteptand nebunia sa se desfasoare. In Italia, sa parchezi o pereche de supercaruri in mijlocul unei piete nu este considerata atat o afisare ostentativa a bogatiei, cat un serviciu public. 50 de baieti, pe la vreo 13 ani navalesc de dupa colt. Daca aliniam cateva modele Playboy cu niste ciucurei pe sfarcuri, nu am fi obtinut o astfel de frenezie.
Suntem la a patra cafea, cand primesc un mesaj de la art-directorul Norris, conducand Atom Mugen in convoiul Marii Britanii "1.100 de kilometri s-au dus, mai avem inca 1.000. Ars de soare. Sleit. Albine in ochi." "Si aici e nasol", ii scriu inapoi, sorbind din espresso in timp ce o o italianca splendida de vreo 20 de ani – ce purta o rochie de vara aproape transparenta – incerca sa negocieze cu mine o plimbare in Zonda. Dar cum dupa-amiaza se topeste in seara, trebuie sa parasim frumosul Bellagio. Ne indreptam spre nord, in Alpi, pe unele dintre drumurile noastre preferate.
Ollie in Zonda, eu in FF, sus in munti, din ac de par in ac de par, cu duetul V12 ricosand din piscuri. Desi jumatatea de tona in plus a Ferrariului
inseamna ca nu poate ajunge Zonda ca acceleratie, tractiunea integrala iti permite sa ataci chiar si cele mai intortocheate viraje cu toti cei 660 de cai, in timp ce Zonda se lupta pentru aderenta. FF este mult mai agil decat ai crede, avand in vedere masa si dimensiunile de SUV. De-abia atunci cand te urci pe frane la capatul unei linii drepte ii simti greutatea enorma, discurile ceramice luptandu-se cu cele 1.800 de kilograme ale Ferrariului.
E tarziu, iar piscurile sclipesc rozaliu cand dam de un tunel lung de un kilometru: drept, lat de patru benzi, delicios de parasit. Aliniem cele doua opere ale ingineriei italienesti pentru un start din mers. O lasam usor pana pe la 50 la ora, trei-doi-unu. Ollie calca Zonda. Eu fac la fel in Ferrari si cele doua himere se avanta inainte la unison prin maruntaiele muntelui, umpland tunelul cu un glorios sunet alb incandescent. Ne vedem pe partea cealalta...
