Cum a pierdut bisturiul partida

O multime de oameni au ridicat cantari chirurgiei, spunand ca pana la urma suveran in medicina este bisturiul. Lucrurile certe se petrec in medicina, zic unii. Doar in sala de operatii, deoarece chirurgul taie cu bisturiul si vede la fata locului fara dubii care este situatia, indreptand-o prin ajustari si alte solutii chirurgicale.

O multime de oameni au ridicat cantari chirurgiei, spunand ca pana la urma suveran in medicina este bisturiul. Lucrurile certe se petrec in medicina, zic unii. Doar in sala de operatii, deoarece chirurgul taie cu bisturiul si vede la fata locului fara dubii care este situatia, indreptand-o prin ajustari si alte solutii chirurgicale. Medicamentele pot sa-si faca sau sa li se intarzie efectul. Dar, dupa opinia acelorasi oameni, situatia se clarifica atunci cand chirurgul scoate raul cu cutitul. Ei bine, in parte este adevarat, pentru ca, prin operatie, chirurgul ajunge chiar pe front, adica in plina zona a bolii, si batalia care pe care intre chirurg si boala n-are ascunzisuri si nici amanari. Numai ca exista si o serie intreaga de dezavantaje ale operatiilor.

LITOTRITIA

Un domeniu in care s-a imputinat semnificativ numarul de interventii chirurgicale este cel al pietrelor la rinichi. A fost o vreme nu indepartata cand, daca colica renala nu putea fi rezolvata prin perfuziile cu medicamente, imediat se ajungea la bisturiu, pietrele fiind scoase prin chirurgia clasica. Astazi, numai in 2%-3% din cazuri se mai ajunge la chirurgia cu bisturiul, pentru ca s-au pus la punct alte metode de a anihila pietrele. Pe langa terapia medicamentoasa, urologii folosesc un intreg evantai de metode nechirurgicale pentru indepartarea pietrelor. Una dintre metode este litotritia. Bolnavul este asezat pe o masa care vibreaza, si zgaltaitul salelor face sa se sparga pietrele. Astfel faramitate, ele pot fi eliminate mai usor. Dar aceasta metoda nu se poate aplica intotdeauna, in special daca pietrele sunt prea mari sau au colti ce le ancoreaza in traseul urorenal. Sau, dupa prima sedinta de litotritie, se poate ajunge la necesitatea de a schimba metoda, fiindca pietrele n-au fost sparte de vibratii la dimensiuni atat de mici, incat sa fie eliminate in urina.

ENDOSCOPUL

O alta metoda nechirurgicala este endoscopia. Pe calea fireasca, urinara, se patrunde cu endoscopul pana la pietre si prin aparatura endoscopica se elibereaza ultrasunete menite sa sparga pietrele ce sunt extrase apoi chiar cu endoscopul. Dupa ce a explicat aceste metode, dr. Valentin Voinescu, de la Spitalul de Urologie Panduri, aminteste ca mai exista si metoda unor dilatatii progresive. In zona salelor, fara o taietura mare, se patrunde cu un tub printre straturile de muschi, apoi canalul se largeste cu un tub de diametru mai mare si se ajunge la pietre, folosind apoi aceleasi ultrasunete care sparg pietrele.

LAPAROSCOPIE

In caz ca aceste metode n-au dat rezultate sau nu pot fi aplicate, se apeleaza la metoda miniinvaziva a laparoscopiei. Cu laparoscopul si camera video se patrunde prin trei mici incizii, cat butoniera unei camasi, si se extrag pietrele. Numai cazurile exceptionale il urca pe pacient pe masa de chirurgie, unde isi intra in drepturi, dar destul de rar, batranul bisturiu.

ULCERELE

Tot la fel a pierdut partida chirurgia clasica cu taietura a bisturiului si in domeniul ulcerelor. Lunga vreme, ulcerele erau considerate ca provenind din excesul de aciditate din stomacul unor oameni, hiperaciditate pusa adesea si pe seama stresului. Daca regimul dietetic si medicamentele nu potoleau boala ulceroasa, destul de des se ajungea la chirurg, care taia portiunea din stomac unde ulcerul facuse o rosatura, o rana in perete. In urma acestor interventii chirurgicale, bolnavii de ulcer grav ramaneau doar cu un rest de stomac. Numai ca acum vreo douazeci si ceva de ani, un student si profesorul lui de la Facultatea de Medicina din Australia au pus in evidenta o bacterie, HELYCOBACTER PILORI. De fapt, o bacterie ce a fost invinovatita ca provoaca ulcerele.

De altfel, pentru a se sprijini pe argumente solide, studentul la medicina, pasionat de cercetarea lui, a inghitit chiar el bacteriile crescute in laborator si bineinteles s-a imbolnavit de ulcer. Din acel moment, intreaga viziune asupra bolii ulceroase s-a modificat. De altfel, dupa 20 de ani de la descoperire, cei doi australieni au primit Premiul Nobel atat de meritat. In aceste conditii, si razboiul impotriva ulcerului a fost purtat cu alte arme. Sunt folosite cateva medicamente, intre care antibiotice, care, printr-o cura de o luna si jumatate, omoara bacteriile vinovate de ulcer.

Existenta in stomac a HELYCOBACTER PILORI se pune in evidenta prin endoscopie si examen de laborator. In aceste conditii, chirurgia cu taierea unei bucati de stomac se aplica mult mai rar in ulcerele cu complicatii importante. Nu se mai da buzna cu bisturiul nici in cazul atat de des intalnitei boli a refluxului gastro-esofagian. Dupa ce a lamurit problema de mai sus a ulcerelor, cunoscutul profesor Alexandru Oproiu explica si solutionarile in cazul refluxului gastro-esofagian, cand sucurile din stomac si o parte din mancare o pornesc pe contrasens si reintra in esofag, ajungand pana in cavitatea bucala.

Mucoasa esofagului este parjolita, pentru ca ea nu este pregatita sa faca fata sucurilor acide venite invers din stomac. Impotriva deranjamentelor, consecinte ale refluxului gastro-esofagian, se lupta mai intai nechirurgical. Pacientii sunt sfatuiti sa nu se culce imediat dupa mancarea de seara, sa nu intarzie cu cina, sa doarma cu capul mai sus si sa inghita unele medicamente impotriva excesului de aciditate. Abia cand aceste metode nu dau rezultat e necesara operatia, prin care chirurgul solutioneaza hernia hiatala, acea urcare a stomacului in torace, din cauza defectului sfincterului si musculaturii din partea terminala a esofagului.

AGRESIUNE. Orice interventie chirurgicala este o agresiune intr-un fel la adresa organismului, chit ca vizeaza instaurarea binelui. O serie de vecinatati, de tesuturi apropiate sunt perturbate de taietura bisturiului. Convalescenta e lunga, iar refacerea presupune consum important de medicamente. Apoi, anestezia nu este o bagatela, dupa cum unii oameni au o stare generala atat de deteriorata de alte boli decat cea vizata de chirurg, incat adesea operatia trebuie amanata sau chiar se renunta la ea, fiindca bolnavul nu-i face fata. De aceea, medicina moderna limiteaza cazurile unde intervine cu bisturiul, si operatiile se fac numai cand sunt obligatorii. Dupa cum se cauta a substitui interventia cu bisturiul prin metodele miniinvazive, ce limiteaza traumatizarea organismului in timpul operatiei.