Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ies din bloc si mergand pe trotuar, spre locul unde mi-am parcat masina, vad doi ursuleti, insa nu din aia de care vad locuitorii Brasovului, stransi in jurul unui tomberon. Nu, vad doi ursuleti cu anunt de vanzare in geam. Doi ursuleti jerpeliti de care si-au mai batut joc pana acum cel putin trei sau patru proprietari. Pretul nu e nici el foarte mic, pentru ca deh, a fost totusi candva un BMW. Si are tractiune pe spate, fraiere. Trec pe langa ele, nu fara un sentiment de parere de rau. Ma urc in masina mea anosta, cu tractine fata. In prima intersectie, imi taie calea un cinciar, desi eu aveam prioritate. Fac greseala sa il claxonez cat sa ii atrag atentia asupra erorii pe care a comis-o. Numai ca geamul se lasa imediat in jos, evident – zic eu – pentru a-si cere scuze. Are ochelari de soare si o piele in culoarea lentilelor acestora. Nu e de acord cu decizia mea de a-l claxona. Nu zice ca nu as avea dreptate legal, insa zice ca legea e pentru prosti. Zice ca mama a fost o bleaga ca nu m-a avortat cand a avut ocazia. Il masor din priviri si imi dau seama ca daca se da jos, nu depaseste in inaltime masina. Imi dau seama si ca nu s-ar mai vedea mare lucru din masina din cauza latimii cefei. Pe urma vizualizez momentul in care eu il dau cu capul de asfalt, pe urma – pentru o clipa – o secventa din American History X iar apoi mi se deruleaza prin fata ochilor dosarul penal care ar urma. Pentru ca legea este, dupa cum chiar el a zis, pentru prosti. Asa ca inghit, si cu riscul unei zile tensionate, din cauza frustrarii pe care o tin in mine, merg mai departe, lasandu-l pe el sa se simta implinit. Ceea ce ma frustreaza si mai tare.
La birou mi se face foame, asa ca plec cu bicicleta sa iau ceva de mancare. Pe Lascar Catargiu, un ditamai Seria 7 sta parcat perpendicular pe trotuar, blocand pista de biciclete si lasand loc pe trotuar doar pentru o familie de furnici. Ma uit la numarul de inmatriculare si imi dau seama ca e Corp Diplomatic. Asta ma intristeaza si mai tare, dar pe urma imi dau seama ca nu Corpul Diplomatic isi conduce masina, ci a angajat un Corp Autohton. Vorbesc cu Politia, insa nu au ce sa-i faca. Nu vroiam sange, m-as fi multumit cu un avertisment.
Cand ma intorc acasa, e foarte aglomerat. O iau pe scurtaturi – stradute inguste pe care abia incap doua masini. Un X5 sta oprit in mijlocul drumului iar soferul lui sta de vorba cu cineva dintr-o masina parcata in paralel. Nu am loc pe langa. Ma vede, dar sta de vorba in continuare. Trec zece secunde. Mi-aduc aminte de ursuleti, de soferul din cinciar, de Seria 7 cu numere CD. Intorc.
Problema cea mai mare pe care o am eu cu BMW este aceea ca ma intristeaza. Ma intristeaza faptul ca o marca cu atat de multa personalitate a ajuns sa fie privita in halul in care este privita la noi in tara. Si, din pacate pentru BMW, nu numai la noi in tara. As fi primul care sa spuna ca imaginea creata este una falsa, daca as crede ca asa e, insa mi-e teama ca niste masini agresive nu au cum sa fie percepute altfel. Poate ca e nevoie de o astfel de marca. Dar cu toate astea, contrar spiritului acestei rubrici, eu mi-as lua un BMW. Mi l-as lua in incercarea de a schimba perceptia pe care oamenii o au asupra marcii. Daca vezi un exemplu de virtute, cum sunt eu, la volanul unui BMW, poate ca si tu, un alt exemplu de virtute mai mic, o sa-ti iei unul. Si tot asa pana cand BMW va deveni cea mai virtuoasa marca. Si totul datorita numai mie.
Aceasta rubrica este un pamflet si trebuie tratata ca atare. Fiecare marca va ajunge aici in ordine alfabetica.
