|
|
Si, incet-incet, iata-ma in fata usii casei in care locuieste Diana Maftei, personajul principal al povestii noastre. Duc usor mana la sonerie, usa se deschide si imi raspunse chiar Diana. Parul blond, ochii albastri si mari, surasul strengaresc m-au cucerit din prima clipa. Dar era o mana de om! Abia asteptam sa vad ce talente culinare avea aceasta "mica gospodina"! Vizibil emotionata, cu obrajorii rosii si cu chipul radiind de bucurie, ma pofti inauntru. Intram impreuna in micul ei loc de relaxare: bucataria! Tocmai cand ma pregateam sa o intreb cate ceva despre ea, unde invata, cum se descurca cu timpul liber, cand mai are vreme si de bucatareala, Diana, cu o voce hotarata, ma anunta ce o sa gateasca astazi. "O sa pregatesc un peste la cuptor. Este o mancare speciala, care imi iese foarte bine de fiecare data". Am incuviintat tacuta, dar, in acelasi timp, am schitat un zambet in coltul gurii. Abia asteptam sa vad ce o sa iasa!
PRICEPERE. Intre timp, Diana se apucase deja de treaba. Cu o agerime demna de invidiat, cu miscari repezi, s-a apucat sa portioneze pestele. Apoi a sarat si a piperat fiecare bucata! Ca o adevarata gospodina! In timp ce trebaluia, incepu sa-mi povesteasca despre ea: "Sunt in clasa a X-a la Liceul de Chimie "Constantin Nenitescu" din Capitala. Totusi", spuse mai departe parca anticipandu-mi intrebarea, "mi-ar placea sa urmez o cariera juridica, sau de ce nu,... jurnalistica". Surade. Acum insa o preocupa alchimia bucatariei.
In tot acest timp nu a stat nici o clipa. Era ca un spiridus. Era atenta atat la mine, cat si la ceea ce pregatea si se descurca de minune. Taiase deja rosiile si pisase usturoiul. Punea mult suflet si multa pasiune. "Nu gatesc foarte des, dar atunci cand timpul imi permite o fac cu cea mai mare placere. Cand sunt in bucatarie, parca ma pierd!" Dar, sincer va spun, in acele momente, privind-o pe Diana, care se misca cu atata precizie si migala, cea care se pierduse eram chiar eu. "Si, acum se asaza pestele intr-un vas, iar deasupra se pun rosiile si usturoiul! Urmeaza uleiul si putina apa. Cat sa acopere pestele!" Apoi, se indrepta repede spre cuptor, il aprinse si, intorcandu-se spre mine si ridicand putin din sprancene, spuse sec: "Il lasam sa se incalzeasca cateva minute! Dupa aceea, punem vasul. Se rumeneste mai bine." Am zambit amandoua. Mirosul de peste acaparase deja intreaga bucatarie, acest mic labirint gastronomic, in care Diana se delecta ori de cate ori avea putin timp liber.
GUST. Prinzandu-ne cu vorba, nici nu am observat cat de repede trecusera minutele, iar celebrul peste la cuptor era deja pe masa. Cu multa verdeata pe deasupra, cu un paharel cu vin alb si mamaliguta calda... O splendoare, nu alta! Ce delicatesa iesise din mana unei tinere de doar 16 ani! Foarte fericita si incantata de ceea ce ii reusise, micuta noastra gospodina ma invita sa gust, in timp ce ma privea cu ochii mari, asteptand reactiile mele. Nu m-am putut abtine sa nu schitez un gest de mirare si sa o felicit pe Diana. Auzisem de la parintii ei ca la scoala era o eleva foarte buna, dar acum se intrecuse pe ea insasi. Cu siguranta, nici cel mai exigent profesor din lume nu ar fi dat alta nota, decat... zece. Cu felicitari! Diana e de pe acum o mica "vedeta" in ale bucataritului, de la care am plecat cu retete interesante, pe care o sa vi le dezvalui si dumneavoastra!
CAIET DE RETETE
|
SALATA CU BRANZA, SUNCA SI AVOCADO
PESTE CU USTUROI Si ROSII LA CUPTOR PIEPT DE PUI CU LEGUME |