Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Saptamana trecuta, drumul asta era atacat de masinile de WRC pentru sesiunea de shakedown a Raliului Suediei… alunecand printre maldarele de zapada, indiferenti fata de ce se afla dedesubt. Daca ar fi sa sectionezi o portiune a suprafetei asteia, ar arata ca un soi de sandvisinghetat: asfalt dedesubt, zapada la mijloc si o pojghita de gheata deasupra. Astazi, i-am adaugat si o garnitura de Range Rover, un Evoque cu trei usi vopsit intr-un rosu festiv. Cu sistemul terrain-response comutat pe pozitia cea mai potrivita - iarba, pietris sau zapada - sapain cele trei straturi trasand doua linii in spate, afundat pana la prezoane in iarna.
Dar daca tipii de la raliuri simteau aderenta prin sezut si ii spuneau masinii ce sa faca, la mine e altfel. Evoque rezolva treaba mai complicatain locul meu. Te fereste de pericole, folosind senzori care descifreaza cat de multa aderenta e disponibila, pentru ca tu sa poti face ce vrei cu acceleratia, stiind ca nu va trimite decat cantitatea necesara de putere spre rotile cele mai in masura sa o foloseasca. La fel si cu franele. De fapt, poti sa fii foarte neglijent cu pedalele, constient ca o apasare prea puternica nu o sa te trimita rasucindu-te spre o gramada de busteni. E foarte reconfortant si abia atunci cand treci in modul "asfalt" realizezi cat de mult te ajuta.
E drept ca suntem aproape de Laponia, dar, judecand dupa valul de aer rece de la inceputul anului, am putea fi la fel de bine la zece kilometri de Londra, intr-o seara racoroasa de marti. Atunci iti va da o masina ca asta starea de liniste pentru care ai cumparat-o, si tot din cauza asta am adus cu noi si un Audi Q3. Iata deci doua SUV-uri mici, ambele aproape pline de optionale, inclusiv tractiunea integrala, un domeniu in care ambele marci au o oarecare istorie. Una dintre ele este un Volkswagen Tiguan intens modificat, care se alatura unei game care probabil numara acum noua mii de modele; iar cealalta este ultimul Range Rover, care face oamenii de sexe foarte diferite sa se certe asupra celui care va pastra cheile. Lansat cu putin timp inaintea lui Evoque, Q3 a fost putin coplesit. Ii dam acum o sansa sa se afirme.
Ambele folosesc sisteme 4x4 care repartizeaza cuplul intre cele doua punti cu ajutorul unui diferential central Haldex, controlat electronic. Ambele au sisteme suplimentare pentru controlul tractiunii, chiar daca la Evoque sunt mai complexe, luand deciziile in functie de decorul pe care l-ai selectat. Niciuna dintre masini nu este lipsita de amortizoare adaptive – din-alea scumpe, magnetice. Deci ambele sunt modalitati confortabile de a te deplasa pe o proba de raliu, cu un insesizabil plus pentru Evoque, care trece pe deasupra drumului cu ceva mai multa finete, izolandu-te de scartaitul cauciucurilor pe zapadasi trecand peste denivelari cu acuratetea unui hot hatch. Q3-ul e o idee mai comunicativ, si transmite soferului tot ce vrea sastie despre starea carosabilului.
Sa mergi cu masinile astea pe aici e ca si cum ai pluti in doua globuri agatate in pomul de Craciun. Sunt flamboaiante, concepute pentru orasenii carora le place sa iasain evidenta, dar e clar ca Evoque-ul e cel mai dramatic. Are un aspect de android musculos, de parca tocmai a fost aruncat dintr-o galaxie invecinata. Prin comparatie, Q3 este foarte pamantean, cu o prezenta discreta dar agresiva, o senzatie usor domolita de perechea de portiere in plus care il face si mai serios (acestea fiind spuse, un Evoque in cinci usi continua sa arate grozav). La interior, Q3 aduce aminte de oricare alt Audi, deci e minunat. L-ai asemui unui butic de cinci stele... dar atunci ai ramane fara comparatii pentru interiorul lui Evoque, cu volanul concav, displayurile luminoase, insertiile luxoase si schimbatorul de viteze retractabil imprumutat de la Jaguar.
Q3 cantareste cu 75 kg mai putin decat Evoque si e cu 13 cm mai scurt, dar pare chiar si mai usor. Si desi obtine mai putina putere din motorul turbo pe benzina de 2 litri – 210 CP, fata de 240 in Range, tot cu un motor turbo de 2 litri – accelereaza mai rapid pana la suta (6,9, fata de 7,6 secunde). Pune-o pe seama diferentei de masasi a cutiei de viteze cu ambreiaj dublu, mai rapida decat convertorul de cuplu de pe Evoque. In plus, Audi pare si mai usor de manevrat, are directia mai usoara, dar, in acelasi timp, iti pune o bucata mai mare din responsabilitate in maini. Gaseste in mare masura aceeasi aderenta mecanicasi el, ca si Evoque-ul, dar nu are asistenta la coborarea pantelor sau ceva echivalent sistemului terrain response.
Deci ramane ca tu sa aproximezi cand dispare aderenta, in loc sa te lasi pe seama gadgeturilor. Iar cand reusesti sa ajungi acolo, intervine controlul tractiunii, care nu e la fel de performant ca sistemul de pe Range Rover. Priveste lucrurile asa: Q3 reactioneaza, Evoque previne. Ne plac amandoua.
Pentru unii, mai ales pentru creaturile albe si lipsite de grai, asta nu ar fi o problema. Ar musca pur si simplu din placile cu circuite. Iar cu toata electronica oprita, Audi isi arata latura jucausa, lansandu-se bucuros intr-un derapaj pana cand controlul tractiunii te trage de maneca. Evoque e ceva mai dificil, fiind predispus la subvirare din cauza masei mai mari si a directiei mai lente, desi odata ce ii dai de cap si opresti asistenta electronica, o sa faca piruete toata ziua. Experimentul insa, a fost unul dificil. Ambele masini sunt mai mult decat capabile sa faca fata solicitarilor hibernale ale unor drumuri normale. In plus, scopul nu a fost nicio clipa acela de a forta limitele, ci de a gasi tractiune. Pentru ca aderenta e unul dintre lucrurile alea pe care nu le apreciezi cum trebuie decat dupa ce le-ai pierdut. Iti dai seama de asta atunci cand puiul de SUV se transformaintr-o sanie de neoprit. Si, in clipa de dinainte ca lucrurile sa devina alunecoase, poate iti vei dori sa te afli in Evoque. Dar numai pentru a arata bine, in timp ce te lovesti de ceva dur.
