x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Istoria furculitei

0
01 Feb 2005 - 00:00

BUCATARIA DE ALTA DATA


SIMONA CHIRIAC

La curtile regale medievale, mesele erau deosebit de somptuoase si bogate. Invitatia la masa se facea sufland in corn sau in trompete, iar zeci de valeti aveau grija sa-ti umple de fiecare data paharul cu vin sau sa-ti schimbe farfuria. Nu trebuie uitat faptul ca, in acea vreme, se serveau cinci feluri de mancare la o masa, pentru fiecare existand mai multe farfurii. Imaginati-va stiva de farfurii asezata langa sarmanul invitat chiar de la inceput. Acum intelegem de ce mesele erau atat de impunatoare: late si foarte lungi. Pentru a savura delicatesele, aveai la dispozitie linguri si cutite cu manerul din os. Dupa cum puteti observa, nu existau furculite. Se manca pur si simplu cu degetele, dar nu oricum. Civilizat era sa folosesti doar primele trei degete de la mana dreapta. Iar dupa fiecare fel, servitorii aduceau vase cu apa si servete. In lipsa lor era firesc sa te stergi direct pe fata de masa.

ANTICHITATE SI EV MEDIU. Si totusi, furculitele au aparut cu mult inainte de Evul Mediu. In Egiptul antic ele aveau forma unor simple cruci din metal si serveau mai mult la prepararea mancarii (taierea bucatilor de carne din oala). Prima furculita adevarata se pare ca a fost inventata de o printesa de origine greaca, sotia dogelui Venetiei, Domenico Silvio. Avea doi dinti, era de dimensiuni reduse, fiind confectionata in intregime din aur. Folosirea ei a starnit un adevarat scandal in epoca, exact ca orice lucru care aduce elemente de noutate.

Click pentru a mari imaginea
Cavalerii italieni aveau la indemana o furculita care se putea transforma, la nevoie, in lingura

Intrebarea ramane insa: daca existau furculitele inca de pe atunci, de ce nu erau folosite si la masa? Am putea sa ne gandim ca erau prea scumpe, fiind considerate adevarate obiecte de lux. Explicatia nu sta in picioare deoarece, in acea vreme, se manca folosind linguri si cutite din aur, argint sau fildes.

Pe de alta parte, se credea ca ele sunt insemnul diavolului (semanau foarte mult cu coada pe care acesta se credea ca o are). Contradictia apare daca ne gandim ca era ingaduita folosirea lor in bucatarie. Iar la camp, banala furca nu e decat o furculita la scara mare.

COMODITATE. Dar daca stam mai bine sa ne gandim, nici nu aveau nevoie de furculite. Mancarea venea deja taiata, iar invitatii nu aveau altceva de facut decat s-o manance. Mai existau si exceptii care sa intareasca regula. O miniatura din secolul al IX-lea, de origine germana, infatiseaza doi nobili care folosesc cu adevarat furculitele, asa cum le folosim si noi astazi. Trebuie sa recunoastem ca forma lor era mai ciudata, dintii semanand mai mult cu lamele de cutit. In secolul al XVII-lea furculitele devin ceva obisnuit, avand de aceasta data nu mai putin de patru dinti. Si, ca o curiozitate, sa spunem ca, datorita inventivitatii unui fauritor de arme si armuri aveau sa fie construite adevarate mecanisme din fier sau argint pentru uzul nobililor.

RATA SALBATICA FRIPTA
"Rata, dupa ce-i grijita, o pui intr-o farfurie; si ferbe otat amestecat cu putina apa si cu o bucatica de coaja de alamiie, si cu frunze de dafin, si cu enibahar, si apoi, clocotita fiind, torni peste rata si o lasi de sede vreo doua zile. Apoi iei rata si o intinzi cu sese randuri de slanina pe pept. Pui rata in frigare si pui otet de cel in care au sezut rata, cat socotesti ca trebuie pentru salce, si pui si o lingura de smantana si tot torni peste rata, pana ce se frige. Dupa ce-i fripta, o pui pe farfurie si torni salcea deasupra si o dai la masa"

200 retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti M Kogalniceanu, C. Negruzzi

CURIOZITATI
dEGETAR. Caterina de Medici a fost o adevarata gurmanda. Desi existau in acea vreme furculite, ea nu se jena sa manance cu degetele. Daca sosurile sau carnea erau prea fierbinti, folosea... un degetar.

UIMIRE. Un nobil francez povesteste experienta avuta in timpul unei mese, alaturi de mai multi semeni de-ai lui. Aveau la dispozitie servete albe si servitori. Nu ne mira ca manierele tuturor erau dintre cele mai alese. Spre marea lui mirare, a vazut patru oameni care nu atingeau carnea cu mana, ci foloseau furculite. Isi tineau corpul usor aplecat deasupra mesei, dar probabil, nefiind suficient de experimentati, mai scapau din cand in cand cate o imbucatura in farfurie.

SCOP. Existau si ignoranti care foloseau furculitele cu un alt scop decat acela consacrat. Ghiciti? Erau perfecte pentru a-si curata dintii.

UMOR. Stiti de ce chinezii prefera si astazi sa manance cu betisoarele? Daca ar folosi o furculita, ar termina mancarea mult prea repede. Nu-i asa?
Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul,   rata

Serviciul de email marketing furnizat de