Oameni si locuri. Traditionalism si modernism. Tineri si batrani. Un ciclu al vietii in care timpul este intotdeauna supremul "conducator". Nu poate fi oprit, nici invins. In schimb, raman povestile si legendele locului, pe care batranii le istorisesc cu mare drag.

La Pietroasele am descoperit o astfel de lume. Un nesecat izvor de povesti, un loc unde te opresti anume pentru a-ti potoli setea de cunoastere. Fericit asezata la poalelele de sud ale dealului Istrita, comuna se bucura din plin de mangaierea soarelui. Un loc binecuvantat de Dumnezeu in care vinul nu mai este de mult o simpla bautura. Dimpotriva, a devenit un fel de emblema pentru cei stabiliti aici. Si, la drept vorbind, cine nu a auzit de aroma vinurilor de Pietroasele sau de legenda tezaurului "Closca cu Puii de Aur"?

ISTORIE. Incet-incet, iata-ma ajunsa in fata Statiunii Pietroasele - prima unitate de cercetare pentru viticultura si vinificatie din tara. Ma intampina dna dr. ing. Maria Ivascu, un fel de PR al statiunii. O adevarata enciclopedie ambulanta pentru tot ce inseamna istoria locurilor si a culturii vitei-de-vie.

AUR. Intram impreuna in Sala de expozitie a statiunii, acolo unde doritorii pot admira o copie a Tezaurului. "Conform datelor adunate in timp, tezaurul ar fi numarat 22 de piese ce cantareau cateva kilograme de aur. De origine vizigota, dupa opinia lui Odobescu, obiectele erau din aur incrustat cu pietre pretioase. Vreme de aproape 100 de ani - pana la descoperirea tezaurului lui Tuthankhamon - a fost cel mai valoros din lume", imi explica dna Maria Ivascu.

O rog sa imi povesteasca cate ceva despre deja celebrele vinuri de Pietroasele si despre statiunea viticola de aici.
"Crama unde se pregatea vinul de impartasanie al Manastirii Bradu, precum si o suprafata de 32 ha de vie au fost atribuite Pepinierei Pietroasele, infiintata in anul 1893. Ulterior a luat nastere si Statiunea Viticola si Oenologica Pietroasele, pe care academicianul Gherasim Constantinescu a numit-o Ă«catedrala viticulturii romanestiĂ»."

SOIURI. Din vorba in vorba coboram in crama. Un spatiu in care simti atat de aproape parfumul si gustul atator soiuri de vin. Zeci de sticle, "imbatranite" de trecerea timpului, te asteapta dornice sa-ti impartaseasca povestea lor.

"Emblema localitatii noastre este Tamaioasa Romaneasca. Soi alb, aromat, a fost apreciat si distins cu multe medalii, printre care si cea obtinuta la Budapesta", marturiseste cu mandrie dna Maria. Soiurile Grasa de Pietroasele si Busuioaca de Bohotin completeaza peisajul gusturilor si aromelor. Iata-ne ajunse in sala de degustare. Pahare aranjate artistic te indeamna sa incerci negresit din "licoarea magica". Si daca de multe ori consideram ca are mai putina importanta din ce recipient bem vinul, povestea dnei Ivascu mi-a demonstrat contrariul. De fapt, paharele au ele insele o poveste a lor, pe care interlocutoarea noastra o cunoaste si o respecta.

"Paharele pentru vin secondeaza evolutia istoriei civilizatiei vitivinicole. In Antichitate se foloseau cestile din lut ars sau smaltuit. Grandoarea si opulenta ospetelor patricienilor romani au impus cupa de argint pentru savurarea vestitelor vinuri grecesti. Avantajul incontestabil, pe langa eleganta si valoarea argintului, il constituia posibilitatea aprecierii limpiditatii si a culorii vinului.

Paharele din sticla ofera sansa vizualizarii vinurilor pentru ca sunt perfect transparente. Ele ofera acces tuturor simturilor: auditiv, vizual, olfactiv si gustativ." Profitand de faptul ca aveam in fata mea un adevarat maestru in arta vinificatiei, am intrebat ce preparate pot fi asociate mai bine vinurilor de Pietroasele.

"Se potrivesc mai greu cu felurile principale. Dar merg de minune la desert. Tot ce stiu e ca un pahar iti reda intotdeauna buna-dispozitie."

Despre Vinurile de Pietroasele am putea vorbi ore si zile intregi. Aprecierea lor a inspirat nu numai poeti, ci si oameni din domeniul stiintelor exacte. Grigore C. Moisil consemna: "Am iubit intotdeauna vinul bun, mintea limpede, inima calda. Pentru acest motiv m-am simtit bine la Pietroasele".

In prezent, tezaurul "Closca cu Puii de Aur" este expus la sala Tezaurelor de la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti si numara numai 12 piese, cu o greutate totala de 19,820 kg. TEZAURUL "PIETROASELE" Legendele locului spun ca tezaurul a fost descoperit intamplator de doi pietrari din Pietroasele care sapau si incarcau piatra necesara constructiei noii cladiri a Seminarului din Buzau. Timp de un an, din 1837 pana in 1838, Tezaurul a fost ascuns de cei doi (socru si ginere) in podul casei lor. In 1838 raul Calnau s-a umflat, din cauza ploilor abundente, distrugand podul construit de Kiseleff (podul de piatra de peste Calnau este considerat primul de acest gen si a fost ridicat in anul 1831). Anastase Tarba Verusi, cel pe care Odobescu l-a numit "un aventurier balcanic", a fost trimis sa-l repare. Ajuns la Pietroasele, i-a convins pe cei doi tarani, care credeau ca obiectele sunt din arama, sa-i vanda tezaurul. Fiind prea voluminos, Verusi, cu ajutorul celor doi, a incercat sa-l marunteasca", spargand cu un topor tava mare si alte piese. In urma cercetarilor efectuate de autoritati, toti trei au fost arestati.