Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Singura mea experienţă pe malul celălalt al Prutului a fost acum mulţi ani, când s-a organizat Podul de Flori. Eram elevă în satul Havârna, din Botoşani, când am pornit într-o aventură la Rădăuţi-Prut, unul dintre satele în care s-a organizat acest eveniment.
Mii de flori au plutit atunci pe râul care despărţea oameni cu acelaşi suflet. Împreună cu doi colegi şi doi domni profesori, am avut curajul să ne urcăm într-o barcă (spartă, de altfel, căci pe la mijlocul râului a intrat apă până la jumătate), pentru a putea călca pe pământul Basarabiei. Am dăruit oamenilor de dincolo de Prut cărţi de poezii ale scriitorilor români. Însă am rămas foarte uimită văzând cum soldaţii le-au răsfoit şi au rupt prima pagină pe care scrisesem câteva rânduri inocente. După ani, am cunoscut-o pe Natalia Bratu, o doamnă care a copilărit în Basarabia şi care şi-a amintit şi ea despre acel "pod" unic. De la ea am aflat câte ceva şi despre gastronomia ţinutului, care nu e departe de cea a copilăriei mele: ciorbe de sfeclă, de varză, colţunaşi cu brânză dulce, prune sau vişine, peste care se toarnă smântână. Colţunaşi pe care îi prefer şi acum!
