Pe DN - Lovitu’ cu masina

De data asta, mi-am zis ca nu mi-ar strica o excursie la munte. Insa bucuria mi-a fost spulberata imediat ce am iesit din Bucuresti. Daca ar fi fost sa numar, degetele de la maini nu mi-ar fi fost de ajuns. Imaginea era una cutremuratoare. Patrupezi, de toate marimile si culorile, erau azvarliti in mijlocul strazii, pe marginea drumului, iar cei mai nefericiti facuti tapet.

De data asta, mi-am zis ca nu mi-ar strica o excursie la munte. Insa bucuria mi-a fost spulberata imediat ce am iesit din Bucuresti. Daca ar fi fost sa numar, degetele de la maini nu mi-ar fi fost de ajuns. Imaginea era una cutremuratoare. Patrupezi, de toate marimile si culorile, erau azvarliti in mijlocul strazii, pe marginea drumului, iar cei mai nefericiti facuti tapet. Suferinta mortii, pastrata vie, se citea pe ochii celor care nu au avut "sansa" sa fie bine tavaliti de rotile masinilor. Ma intreb cum pot dormi linistiti, fara mustrari de constiinta, acele fiinte numite oameni care intra "ca buldozerul" in neajutoratii patrupezi... Cum se pot apara acei puiuti abia nascuti care inca n-au aflat ce-i viata fara o masa calda, fara un culcus, fara o vorba buna, un alint, basca ce-i traficul rutier? Si nimeni nu misca un deget (doar cel de la picior, apasand pedala de acceleratie), ba, mai mult, soferii se mandresc cu fapta lor: "Bine c-am mai scapat de un vagabond! Sunt strazile pline!". Asa este, oameni buni, sunt strazile pline de caini fara casa, pentru ca, desi se vrea sa intram in UE, la capitolul practica se simte o scarba acuta si o lipsa totala de profesionalism. In loc sa se remedieze situatia, se prefera o varianta mai populara, deh: lovitu’ cu masina. E moca, doar nu costa nimic. In plus, simti ca ai facut ceva notabil pentru societate. Ai mai scapat-o de inca un Boschito! Dupa o ora de imagini socante, am abandonat ideea de a mai merge vreodata la munte si m-am intors cu un gust amar si lacrimi in ochi. Ce e de facut? Sa nu mai merg la munte?????