Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cîţi dintre cei care i-au ascultat muzica sau l-au văzut la televizor şi-au dat osteneala să dea paginile cărţii vieţii lui şi să-l descopere pe adevăratul Răzvan Fodor. Omul care poate aborda teme importante, îşi doreşte tot ce se poate de la viaţă, care şi-a descoperit, se pare, vocaţia şi ia serios în calcul varianta scenei de teatru.
No One - O piesă care face furori la Metropolis
Cîţi dintre cei care i-au ascultat muzica sau l-au văzut la televizor şi-au dat osteneala să dea paginile cărţii vieţii lui şi să-l descopere pe adevăratul Răzvan Fodor. Omul care poate aborda teme importante, îşi doreşte tot ce se poate de la viaţă, care şi-a descoperit, se pare, vocaţia şi ia serios în calcul varianta scenei de teatru.
Răzvan Fodor şi-a făcut debutul în teatru, chiar pe scena de la Metropolis în noiembrie anul trecut. “No one” este un spectacol care vorbeşte despre prietenie, cu o distribuţie de tineri talentaţi şi se joacă cu casa închisă. “A însemnat foarte mult pentru mine să urc pe scena unui teatru”, spune Răzvan Fodor. “Este prima oară cînd fac acest lucru şi sper să avem parte de aplauzele celor care vor veni să ne vadă. Este o piesă cu patru personaje, ce spune povestea unor tineri de prin anii ’95, care încearcă să “şi facă o trupă, şi îi am colegi în acest proiect pe Adrian Ştefan, Alexandru Secăreanu, Paul Duncă şi pe regizoarea Carmen Vioreanu”.
Roluri. “Au existat voci care mi-au spus să merg mai departe şi să fac şcoală, alţii mi-au spus: «Nu face, pentru că te strici»“, ne-a spus Răzvan Fodor. Am trăit un fel de frustrare, pentru că întîlneam privirile actorilor, care parcă spuneau: «Tu nu ai şcoală, ce cauţi în treaba asta, ne iei pîinea de la gură». Între timp cred că am fost asimilat. Jucînd am început să învăţ multe, am furat multe. Am legat prietenii foarte strînse cu Şerban Ionescu, Magda Catone, am avut marea bucurie să joc, din păcate, foarte puţin, alături de regretatul Adrian Pintea. Lumea a început să nu mă mai privească răutăcios şi mi-a dat credit. Eu am continuat, am făcut încă două producţii, apoi, la un moment dat, a venit această propunere cu teatrul. «Vino, să dai un text să vezi dacă poţi!» Mi-am zis de ce nu”.
No One. “E destul de golănească piesa, dar este foarte bine ancorată în ceea ce se întîmplă acum în industria muzicală. Am dat textul şi mi-au spus: «Oau, eşti foarte bun». Am început să mă joc cu personajul şi să mă joc. M-am uitat în stînga în dreapta, găseşti Viorel, personajul meu, îl găseşti la colţ de stradă. Nu prea pot deloc să vorbesc agramat. E greu să fac acest lucru. Eu am observat că pe lîngă tineri vin şi doamne, domni în vîrstă şi sînt impresionat că sînt atraşi de piesa aceasta, de ceea ce facem noi. La un moment dat am fost reticent. Cînd vezi oameni în vîrstă frumos îmbrăcaţi, atenţi la tot ce spui, în primul rînd nu prea poţi să scoţi cuvintele acelea, dar m-am prins că, dacă mă feresc se pierde din text, se simte că nu dai replicile cu forţă. Am înţeles că şi-au asumat faptul că au venit să vadă o piesă. Aveam altă noţiune despre teatru pînă am ajuns în acest spectacol. Mă leagă foarte multe lucruri de locul acesta, pentru că undeva la subsol mi-am început cariera muzicală. Am început la Palatul Copiilor, apoi am avut o formaţie a mea. E o poveste lungă. În 1995 aveam formaţie şi aici am repetat şi am cîntat.”
Karaoke. “Personajul meu e un băieţel care nu a scos capul foarte mult din cartier, părinţii lui muncesc în Spania, aşa că are ceva bani, dar asta nu-l face mai cizelat. Uşor prostuţ, naiv. Mă bucur că am bunul-simţ de a mă băga şi în lucruri mai mici şi să nu aspir doar la lucruri mari. Eu nu sufăr foarte tare de celebritate, cu ghilimele de rigoare. Trebuie să fii autentic în ceea ce îţi doreşti, trebuie să ai disciplină. De la 14 ani umblu pe străzi, am trăit viaţa dublu decît alţii, de la 15 ani merg în discoteci, în cluburi. Am trecut prin toate. Mă apropii de vîrsta biblică, 33 de ani, şi am disciplină. În urmă cu ceva timp am dat un interviu şi am spus că proporţiile între muzică şi actorie sînt 50-50. Acum sînt undeva la 40-60, teatrul a început să mă prindă mai mult.”
