UN PIC MAI PERSONAL
Maine, luni, cica vine primavara. Astronomica. La ora 20:26. Vai de mama ei! Saraca fetiscana. Cea mai stin-ghera dintre surorile-anotimpuri.
Maine, luni, cica vine primavara. Astronomica. La ora 20:26. Vai de mama ei! Saraca fetiscana. Cea mai stinghera dintre surorile-anotimpuri.
Isi atarna fustele mizere, ude, pe sarmele cui nimereste. Este a tuturor si a nimanui. Vine neobservata, pleaca neobservata, desi i se atarna sentimente topite de urechi. E orfana. A urlat cu toti ghioceii din dotare ca da, e aici. Dupa ce a cersit pe la usi, zgariata de iarna ce nu mai pleaca, s-a resemnat. Nu schioapata, nu mai plange, pentru ca a auzit ea ca o pictorita celebra ar fi zis sa nu crezi in cainii schiopi si in lacrimile femeilor. Bantuie noapte, zi, cu oasele rasucite de ignoranta oamenilor. Cine s-o mai observe? Mai ales acum, cand niste economisti, un englez plus un american, au concluzionat ca banii pot cumpara fericirea. Baietii astia
nu s-au lasat, si-au extins studiile, iata, mai sustin ca oamenii casatoriti sunt mai fericiti decat cei singuri. Daca primavara, asa amarata cum e, si-ar iesi din branduse, zicandu-le celor doi ceva de dulce: "Mai baieti, lasati-o moale, ca macane. Eu dau fericire pe gratis. La casatoriti, necasatoriti, divortati, concubinati".