Remediu împotriva foametei

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, napul este o plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă şi cu rădăcina cărnoasă, de formă aproxima­tiv sferică şi comestibilă.

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, napul este o plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute în formă de rozetă şi cu rădăcina cărnoasă, de formă aproxima­tiv sferică şi comestibilă. Este înrudită cu ridichile şi se cultivă în regiunile mai reci, cu o climă tempe­ra­tă, rădăcina atingând aici chiar şi greutatea impresionantă de un kilogram.

Istorie şi bun-gust

Istoricii nu ştiu cu precizie de când au pătruns napii în bucătării (şi în oalele din dotare). Cu siguranţă, acum 4.000 de ani, napii erau cultivaţi în centrul Asiei, fiind de atunci înainte atât hrană pentru animale, cât şi pentru cei mai săraci dintre oameni. Ca o reminiscenţă a vremurilor demult apuse, încă mai cir­culă şi pe meleagurile noastre o zicală: “gol ca un nap” (foarte sărac). 

În scrieri­le sale, Plinius cel Bătrân afirma că na­pul este una dintre cele mai importante legume ale timpului său, clasându-se (ca folosire) imediat după cereale. Pentru că nu avea nevoie de îngrijiri speciale, napii au fost consi­deraţi de multe ori hrana salvatoare în timpul foametei. Se pare că unele personalităţi ale istoriei au trecut peste prejudecăţi şi s-au bucurat de gustul napilor preparaţi după reţete simple, dar gustoase.

Regelui Henric al VIII-lea îi plă­cea să mănânce o salată ce conţinea, prin­­tre al­te ingrediente, napi copţi şi frunze fra­gede de napi. Goethe, pe de altă par­te, credea de cuviinţă că napii sunt delicioşi atunci când sunt combinaţi cu castane.

Cercetările recente au arătat că na­pii sunt săraci în calorii, reprezentând în acelaşi timp o sursă importantă de vitaminele A şi C, potasiu şi calciu. Pot fi păs­traţi în încăperi reci pentru o pe­ri­oadă de până la patru luni, dacă sunt tari şi fără răni. În general, cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai dulci.

Pentru că au gustul asemănător cu cel al ri­di­chi­lor, pot fi folosiţi în bucătărie atât pen­­­tru obţinerea salatelor, cât şi a su­­pe­lor, tocăniţelor sau chiar a su­cu­ri­lor. În Tur­cia, napii sunt un ingredient prin­­­ci­pal, alături de morcovi şi con­di­men­­te, pentru obţinerea unui suc (“şal­gam”) aromat, servit cu cristale de ghea­ţă.

d

Debreţin

Cârnat preparat dintr-o compoziţie de carne tocată (vită şi porc), introdusă în intestine de carne de porc şi apoi di­vizată prin răsucirea unor bucăţi cu dimensiunea de zece centimetri.

Dextroză

Tip de glucoză solubilă în apă, folosită în alimentaţia dietetică.

f

Foac

Peşte cu corpul alungit, cu capul prelung şi curbat şi cu aripile roşiatice.

k

Keta

Peşte înrudit cu păstrăvul, dar de dimensiuni mai mari, care trăieşte în mările din Extremul Orient şi din care se obţin icrele de manciuria.

Kibbutz

Gospodărie colectivă agrară în Israel.

p

Pastramagiu

Persoană care făcea sau vindea pastramă; (fam.) Epitet depreciativ dat unui om de nimic şi cu apucături grosolane.

Napi cu bacon

Ingrediente: un kilogram de napi, 250 g bacon (sau kaizer), o ceapă roşie, piper negru proaspăt măcinat, zahăr, boabe roşii de piper, sare, ulei.

Preparare: Se curăţă napii, îndepărtându-se coaja şi tăindu-le extremităţile. Se spală foarte bine, apoi se taie în rondele subţiri. Baconul sau kaizerul se taie în felii, se pun la prăjit într-o tigaie (cu foarte puţin ulei), până când se rumenesc. Se adaugă rondelele de napi, ceapa tocată mărunt, zahărul, piperul, sarea şi se stinge cu puţină apă. Se lasă să fiarbă, la foc mic, până când napii s-au înmuiat.