Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 2006 a pus piciorul prima dată pe pământ românesc. Nu cunoştea pe nimeni. A vizitat galeriile de artă, a experimentat diferite stiluri, iar picturile lui au atras atenţia ambasadorului Nigeriei, acest lucru oferindu-i şansa să demonstreze ce şi cât poate. Vesel mereu, un munte de bunătate şi energie, rafinat şi direct, Kingsley Nwabia a câştigat premiul III la expoziţia Crucii Roşii organizată la Haga în 2008. La 18 octombrie, pictorul de origine nigeriană, dar român din partea inimii, a vernisat ultima sa expoziţie, "Ulei şi cărbune".
Centrul Cultural pentru Unesco "Nicolae Bălcescu" gemea de vizitatori duminică, 18 octombrie. Incredibil am putea spune, mai ales că afară toamna îşi făcea de cap. Vernisajul expoziţiei "Oil and Charcoal" a artistului Kingsley Chibuzor Nwabia, deschisă de la 18 octombrie până la 8 noiembrie şi având ca parteneri Ambasada Republicii Federale Nigeria şi Art & Heritage Unesco Club, a avut parte de o atmosferă blândă, echilibrată, cu oameni frumoşi la suflet, dornici să experimenteze amestecul de teme africane şi europene al lucrărilor tânărului de 32 de ani, care lucrează preponderent în ulei, dar şi cărbune, de aici şi numele expoziţiei.
Kingsley Nwabia se află la cea de-a patra expoziţie, deşi are diplomă în microbiologie, a predat engleza la o şcoală particulară şi nu a studiat arta niciodată. Anul acesta a participat la cea de-a IV-a ediţie a Taberei Internaţionale de Creaţie "Bucovina, trecut, prezent şi viitor", al cărei iniţiator şi organizator este profesorul Ioan Bodnar, preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România - Ţinutul Bucovina. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti, iar o vorbă din bătrâni spune că "Omul bun preţuieşte bunătatea precum albina floarea". Kingsley face parte din această categorie de oameni. Sufletul i se citeşte pe faţă. Deschis, cu o energie ce pare fără sfârşit, atrage pozitivul de partea lui, nu este de mirare că elevii săi i se agaţă de tricou, de plete, de pantaloni, încercând să păstreze o bucăţică din el. Atent mereu la ceea ce spune, pentru că nu se ştie cu ce cuvânt pleacă acasă cei mici, Kingsley trăieşte o aventură extraordinară aici, pe pământ românesc, tot ceea ce a întâlnit pe parcurs fiind aşezat pe pânză cu grija unui ceasornicar.
Emoţiile unui artist
Împreună cu prieteni dragi lui a stat să aşeze tablourile pentru această expoziţie. După ce a terminat, a făcut un pas în spate şi şi-a dat seama că ele reprezintă un fel de jurnal vizual. A văzut tot ceea ce a realizat de-a lungul timpului, tot ceea ce a experimentat în ultima perioadă, totul concretizându-se în desene şi picturi. Emoţiile unui artist alimentează acele lucrări la momentul creaţiei lor. "Singurul lucru care m-a ţinut la suprafaţă a fost credinţa mea", spune Kingsley. "În Nigeria, nu mi-am sărbătorit niciodată ziua. Doar aici am făcut-o, pentru prima dată după 20 de ani, iar colegii mei şi foştii elevi nu înţelegeau cum pot fi atât de emoţionat la vederea unui simplu tort cu numele meu pe el. Pentru ei era doar un tort, pentru mine era mai mult. Pe plajă simt o pace asemănătoare celei din biserică. Există ceva în valurile mării care mă calmează. Mă întorc mereu către îngerii mei păzitori, care mă protejează chiar şi de mine, spre animalul meu favorit, calul. Aceste trei elemente, marea, caii şi îngerii m-au ajutat mereu să străbat timpul. Să rezist. La fiecare criză existenţială sap cât de adânc în mine căutând un loc vesel. La fel cum soarele răsare dimineaţa, tot aşa trec şi perioadele grele. În aceşti patru ani şi jumătate, de când am venit în România, m-am maturizat, am fost bucuros să conduc paşii multor vizitatori pe drumul spectacolului transformării mele, al călătoriei mele spre ceea ce sunt destinat să fiu. Nu am studiat arta, dar sunt bun în ceea ce fac. Îmi invit deci vizitatorii la o călătorie virtuală în interiorul sufletului omenesc. Una văzută cu ochii mei."
Cristian Şofron, directorul Centrului Cultural pentru Unesco "Nicolae Bălcescu", a promis o incursiune într-o lume a emoţiilor artistice, dominată de spiritul african, şi s-a ţinut de cuvânt. În acelaşi timp nu a uitat să specifice că are multe proiecte interesante, la care lucrează intens. Printre cei prezenţi la vernisaj s-a numărat şi Excelenţa Sa Mba Ama Mba, ambasadorul Nigeriei la Bucureşti, care şi-a exprimat opinia că tânărul pictor se poate numi român deja, la cât a stat pe aceste meleaguri.
"Oriunde mă duc oamenii mă privesc, şoptesc, vorbesc, comentează fără să ştie că eu înţeleg română. Cei mai curajoşi, care nu erau speriaţi de dimensiunile mele, veneau la mine şi îmi puneau tot felul de întrebări care mai de care mai ciudate. «Deci, nu eşti român?», «Nu, dar cum ţi-ai dat seama? Care a fost primul indiciu?» le spun mereu. O zi aici este intensă şi ciudată încât nu aş avea timp să spun povestea. Îmi place aici. Dacă nu experimentezi, nu vezi alte locuri, nu ştii ce înseamnă viaţa de străin. Lucrările mele au adunat toate emoţiile pe care le-am trăit. România mi-a oferit atât de multe, ceea ce sunt astăzi se datorează faptului că am pus piciorul în această ţară", recunoaşte tânărul artist. "Mâncarea nigeriană se găteşte cu geamul închis. Va mirosi încet ca-n Rai şi doar nu vrei să-ţi iasă Raiul pe fereastră!"... Aşa ne-a spus Kingsley Nwabia, care nu a pregetat să gătească timp de două zile pentru cei prezenţi la vernisajul expoziţiei sale "Ulei şi cărbune".
