Intr-o Europa unde granitele fizice sunt de domeniul trecutului, cautarea de produse mai ieftine, indiferent daca e vorba despre detergenti, apa minerala sau carburanti, se afla undeva intre necesitate si fapt divers. "Nu vii cu mine sa bag benzina?", m-a intrebat Raluca, gazda mea din oraselul vest-german Trier, unde abia poposisem. Mi-am dat un acord destul de plictisit, gandindu-ma ca nu asa imi imaginasem prima seara in Germania si ca puteam face ceva mai amuzant decat sa ne plimbam printre pompe de benzina. Aproape fara sa imi dau seama, eram in masina, eram in demaraj si eram pe autostrada. Afara din oras, printre dealuri si paduri si, evident, fara nici o benzinarie in raza vizuala. Aveam sa aflu ca a merge sa bagi benzina presupune ceva neasteptat pentru mine - vi-zitarea unei alte tari. A vecinului ducat de Luxemburg. ECONOMIE. In multe localitati din vestul Germaniei, a face plinul in Luxemburg e ceva la fel de normal ca a cumpara ceapa rosie mai ieftina pe DN1. Poate chiar mai normal. Litrul de benzina este cu aproximativ 30 de centi mai ieftin, iar la un plin, diferenta se simte. Cafeaua este, si ea, cu cativa euro mai ieftina, iar cine crede ca europenii nu stau sa faca economie chiar si la cativa centi se inseala. Iar cumparaturile transfrontaliere le satisfac dorinta de a economisi. Si asta se intampla chiar in interiorul granitelor UE, si nu doar de la un stat membru catre un stat candidat cum a fost cazul ungurilor, care au dat iama in alimentarele romanesti in cautare de ulei sau zahar. In Strasbourg nu e nimic anormal sa treci Rinul ca sa faci cumparaturile la un supermarket din Germania, iar olandezii se organizeaza in grupuri pentru a face rost de vin din Franta.