Univers gastronomic

Una dintre cele mai populare imagini ale Thailandei este cea promovată de… o romanţă de dragoste. O poveste pe placul europenilor, "dedulciţi" încă de pe vremea lui Shakespeare să guste… iubirile interzise

Una dintre cele mai populare imagini ale Thailandei este cea promovată de… o romanţă de dragoste. O poveste pe placul europenilor, "dedulciţi" încă de pe vremea lui Shakespeare să guste… iubirile interzise. Idila-blazon a veacului XIX oriental, între englezoaica Anna Leon Owens şi regele Siamului, a "produs" deja două filme (dintre care unul premiat cu Oscar), un musicall şi un desen animat. Nu vă propunem însă o astfel de abordare a Thailandei, ci o revistă întreagă dedicată bucătăriei Thai, în compania unor maestre în arta culinară thailandeză. Am avut alături, pentru realizarea acestei ediţii, Ambasada Regatului Thailandei la Bucureşti, Autoritatea de Turism a Thailandei şi THR Bucureşti. Pentru că despre un univers gastronomic atît de complex şi de exotic nu pot vorbi decît iniţiaţii.

Reţeta de suflet

N-am văzut Thailanda. Şi pînă la întîlnirea cu Chayanit Prampate şi Ubon Deesawat, maestre ale artei culinare thailandeze, imaginea mea despre acele locuri era "construită" dintr-o suită de stereotipii: insule tropicale, într-un ţinut semizeesc, peste care bate musonul; plante şi condimente exotice, care dau "gust fierbinte" bucatelor; temple ascunse în păduri luxuriante şi oameni delicaţi, cu zîmbetul "lipit" pe obraz. Toate acestea sînt reale, dar insuficiente pentru a defini un univers care lasă loc multor altor descoperiri. Pînă în ceasul în care diafanele pînze de mătase se vor da deoparte, am încercat să reconturez o "hartă de suflet" a Thailandei dialogînd cu oamenii care o cunosc. Şi cum una dintre lecţiile pe care le-am primit a fost aceea că întotdeauna cunoaşterea trebuie să înceapă asociind noul cu "universul cunoscut", i-am întrebat pe interlocutorii mei dacă există vreun astfel de reper în exoticul Siam? Un loc cu care europeanul să-l asocieze, pentru a-l asimila mai uşor. Răspunsul mi-a deschis o perspectivă: datorită canalelor care o străbat, capitala Ţării Zîmbetului, Bangkok, este supranumită "Veneţia Orientului". Doar că în orice oră a zilei Bangkokul seamănă cu Veneţia din zori, cînd pe canale intră bărcile care fac aprovizionarea pieţelor şi locantelor din Cetatea Dogilor. În Bangkok, pe canalele rîului Chao Praya, sute de lotci înaintează încet, în vreme ce femeile îţi zîmbesc de sub pălării rotunde de paie şi te îndeamnă să cumperi "kha" (galangal), "phak-chee" (coriandru), "ta-khrai" (lemongrass), lămîi "kaffir", tamarind, "phrik-khee-nuu" (ardei iuţi thailandezi), precum şi alte condimente ori verdeţuri ce nu au corespondent în limbile europene, precum: "cha-om", "cha-muang", "kayaeng" sau "neem", despre care acum nu ştiu decît că pot aroma atît de minunat amintirea unei zile ce va veni…