x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Adio, arme!

de Ionela Gavriliu    |    23 Oct 2006   •   00:00
Adio, arme!
HAI LIBERARE!
Cu 78 de zile inainte ca in Romania serviciul militar sa nu mai fie obligatoriu, un tanar solidarizeaza cu toti soldatii tinuti "prizonieri".

In fata Cercului Militar din Bucuresti, filmand ceasul ce marcheaza numaratoarea inversa pana la 1 ianuarie 2007, Gabriel Baldovin s-a legat cu niste funii si imparte fluturasi. "In numele celor persecutati de sistemele totalitariste, in numele celor abuzati chiar si astazi in cazarmele armatelor diferitelor state de pe glob, va propun sa comemoram acest sfarsit de epoca prin compasiunea fata de cei sechestrati inca in unitatile militare din Romania si din toata lumea si sa tinem un lung moment de reculegere". Astfel se incheie manifestul lui Gabriel, pe care acesta il imparte cu generozitate oamenilor.

POVESTE. "Ma bucura faptul ca trecatorii se opresc si isi spun povestile din armata", zambeste tanarul asezat pe scaun, fluturandu-si funiile, in timp ce-si intinde mana pentru a oferi peticul alb de hartie pe care a pus putin din revolta lui.

Gabriel este din Targul Carbunesti, judetul Gorj, a facut armata la Craiova in 1999. "Am facut la radiolocatii, la termen redus, dar asta conteaza foarte putin. Iesi la fel de traumatizat oricate luni ai sta". Pacifist convins, le-a spus de la inceput superiorilor ca el nu crede in armata si ca o face ca sa nu ia amenda sau sa aiba alte probleme. "Apoi au inceput persecutiile, sicanarile pe tema ca sunt antimilitarist. M-au bagat la arest, unde am intrat in greva foamei. Am ajuns apoi la Spitalul de Psihiatrie Craiova, o saptamana nu am stiut de mine, nu stiu ce mi-au facut acolo", rememoreaza tanarul, care acum realizeaza jocuri 3D pentru o firma internationala cunoscuta.

Fire de artist, subliniaza faptul ca armata nu-ti aduce pe plan profesional nici un progres. "Mentalitatea din armata e ca oamenii traiesc pentru a munci. Totul se reduce la relatia prieten-dusman, nu exista nici o zona gri, exact ca in cantecele manelistilor", adauga iritat.

CONSTIENTIZARE. Incercarea lui Gabriel nu e un protest in adevaratul sens al cuvantului. "Eu incerc sa trezesc constiinta, daca vrei. Stiu multe cazuri de oameni chinuiti in armata. Si tatal meu a fost tinut in noiembrie in cort, desi era un ger cumplit, si i s-a prelungit armata pentru ca asa a vrut un superior. Trezirea constiintei este tot ce mi-am propus cu acest protest".

Cu atat mai aberant i se pare ca anul acesta tinerii romani au fost incorporati pentru cateva luni, pana la 1 ianuarie. "Ca sa ce? Eu unul m-am satu-rat sa castig bani si sa subventionez mentalitati retograde." In acel moment trece pe langa noi o coloana oficiala care spune soferilor sa elibereze banda. "Iata ce subventionez! Pe mine oamenii astia nu ma reprezinta deloc. Da’, daca, de exemplu, banii s-ar duce la prietenul meu care e doctor in fizica, as fi multumit. Dar pentru astia? Ei sunt izolati, trebuie sa ne dam din calea lor cand trec pe strada. Nu ma reprezinta", explica inflacarat ideea pentru care lupta.

Ca sa concluzioneze, Gabriel da o cheie de interpretare a gestului sau: "Participam cu totii la o nunta si la o inmormantare. Ingropam sistemul totalitarist si petrecem la nunta unei noi ordini."

×
Subiecte în articol: armata editie de colectie