Postul Craciunului pregateste sufletul. La Manastirea Cetatuia se pregateste tot sufletul.

Postul Craciunului pregateste sufletul. La Manastirea Cetatuia se pregateste tot sufletul.

De sarbatoarea nasterii Domnului, Manastirea Cetatuia din Iasi, o veche cetate domneasca transformata in lacas sfant, este ocupata de credinciosi din toate colturile tarii. In postul Craciunului, aici se organizeaza o inedita scoala monahala, unde calugarii pregatesc si prezinta importante teme religioase.

Pasii tacuti ai pelerinului saruta vesmantul auriu al padurii. Timp in care stejarii falnici soptesc in sunet de frunze. Vorbesc cu tine. E un inceput de spovedanie. Pentru a ajunge la Cetatuia urci printre copaci colina inalta ce se apleaca in metanie pe distanta de doi kilometri, batand in poarta prinsa intre zidurile inalte ale cetatii. Sapte metri inaltime. Turla bisericii se vede din balconul blocurilor afla-te pe o alta colina a metropolei iesene. Calugarii au pus la punct o parte din treburile gospodaresti specifice toamnei si au inceput deja sa participe mai intens la slujbele de dinaintea postului, cu gandul la Sarbatoarea Bucuriei, cum ii mai spun Craciunului.

Parintele ieromonah Arsenie ma intampina in pragul chiliei. E preocupat de ultimele actiuni gospodaresti. Face socotelile pentru achizitionarea de spalieri pentru hectarul de vie plantat anual la Cetatuia. In beci, muraturile au prins gustul dulce-acrisor al otetului, iar tulburelul a deschis deja ochii. "Incercam sa imbuteliem vinul, dar doar pentru livrari pe un circuit restrans", precizeaza parintele, care este si egumenul manastirii, fratele care se ocupa cu treburile economico-administrative ale lacasului.

Si in post vin aici familii intregi de credinciosi, unii de la distante foarte mari. Cei mai "fideli" sunt cei din Bacau si Vaslui - ei ajung chiar si duminica cu trenul, sa se reculeaga si sa asculte Sfanta Liturghie. Urca dealul pe jos strabatand distanta ce desparte orasul de manastire, admirand peisajul. Urca un mic Athos pentru ei - dinspre poale inspre lacasul rasarit dintre paduri si coline si care-si inalta semet turla-nspre cer. "Pana ajung se elibereaza de toate grijile, la coborare resimt bucuria participarii la slujba si inainte de a ajunge jos, la baza orasului - unde intra din nou in tumultul vietii de zi cu zi - au aceasta perioada de reculegere si relaxare. E un lucru bun, e ca o rupere din ritmul nebunesc al vietii cotidiene", spune ieromonahul Arsenie, care subliniaza ca e un avantaj faptul ca orasul se afla la poalele manastirii. "Suntem putin izolati, pe varful unei coline, un fel de Athos al Iasiului." Pana de curand, manastirea sarbatorea hramul unui paraclis de Sf. Nicolae in plin post al Craciunului. "Ca si atunci, si acum impartim ajutoare pentru nevoiasi." La Cetatuia, de Nasterea Domnului, vin credinciosi din Ardeal, din Muntenia, de la distante de neinchipuit, chiar si niste sarbi au trecut pe aici de curand, dupa cum povesteste cel mai varstnic vietuitor, calugarul Gherontie (80 de ani).

CUCERIREA PARADISULUI. Cantarile din cadrul celor sapte laude amintesc deja perioada postului. In schimb, slujbele din timpul postului iti dau puterea sa continui pe drumul vietii, este de parere egumenul manastirii. "Acum, in perioada premergatoare, ca si in post, esti chemat sa te gandesti mai mult la Dumnezeu, iti formezi vointa de a merge vertical, inainte. Cu totii ne innoim." In perioada dinaintea sarbatorii, multi credinciosi vin pentru spovedanie si sfat duhovnicesc. Li se recomanda sa tina post si sa se roage.

Acum, manastirea este intr-o continua schimbare. "Fratii mei au devenit mai retrasi, mai senini, pentru ca Postul Craciunului e si un post al bucuriei, nu intamplator Sarbatoarea Nasterii Domnului se uneste cu celelalte sarbatori laice de iarna."

SUNA CLOPOTELUL. "Manastirea si viata intr-un astfel de lacas trebuie sa fie si este un exemplu pentru credinciosi, pentru ca aici viata spirituala este mai intensa, apropierea de Dumnezeu este mai mare, reala." La Cetatuia traiesc 18 vietuitori, staretul, egumenul, cinci preoti si trei diaconi. Cu totii asteapta deschiderea scolii monahale la 15 noiembrie. Se predau cursuri de istoria bisericii romane si universale de catre unii calugari care au absolvit Facultatea de Teologie si preoti. "Ne intalnim cu totii, stabilim un subiect." Urmeaza pregatirea fiecaruia si apoi sustinerea cursului, dupa care incep discutiile. "Ora urmatoare ii ascultam pe cei prezenti sa vedem ce au inteles, rezultatele inregistrate." "Discutiile sunt libere, in cadru restrans, se pun intebari, se dau raspunsuri." La sfarsitul asa-ziselor cursuri se ofera si premii (I, II si III), care constau in carti religioase mai greu de procurat.

LASATI TELEVIZORUL! La Cetatuia nimerim in saptamana branzei, cum glumeste parintele ieromonah Arsenie. Aici, deja carnea nu se mai mananca. "Treburile gospodaresti inceteaza, credinciosii se spovedesc la inceputul si sfarsitul postului, altii se si impartasesc. Calugarii tineri de la Cetatuia inca resimt lipsa parintelui Teofan, trecut la cele lumesti in acest an. Mare duhovnic, reusea sa intre in inima credinciosilor. Era vazator cu duhul, vorbea despre ei fara ca acestia sa le fi spus nimic." Acum, parintele Gherontie a ramas decanul de varsta al calugarilor. Inalt, cu barba-i sura atarnandu-i in poala, are statura unui patriarh. Potriveste ochelarii pe nas si citeste pilde din cartile sfinte. Calugarul octogenar are un regim alimentar special, mananca numai o data pe zi. La el vin sa se spovedeasca mii de oameni. Chiar si capsunarii ieseni, dar nu numai, cer de la el un sfat duhovnicesc. "Trebuie mai putin privit la televizor si mai multa meditatie, pentru ca nici un fir de par din cap nu se misca fara voia lui Dumnezeu. Si daca cuvantul are putere pentru un crestin, atunci omul trebuie sa ierte. Vin la mine nu numai rude de-ale mele, ci orice crestin, orice crestin este ca un frate al meu, pentru ca viata noastra este in mainile lui Dumnezeu. Mergeti la biserica! Asa ii sfatuiesc si in perioada premergatoare Craciunului. Cine are posibilitatea nu trebuie sa lipseasca de la slujbe. Mai mult, e bine sa urmeze biserica."

Parintele Gherontie citeste din Biblie

LINGURA SI CASTRONUL. Povesteste parintele Gherontie despre pelerinajul de altadata din post. Se mergea din manastire in manastire, parcurgandu-se zeci de kilometri pe jos. Cu acest prilej, oamenii se mai intalneau, schimbau impresii, se incarcau reciproc cu credinta in Dumnezeu. Acum au aparut mijloacele moderne si oamenii vin cu masina in poarta bisericii. Viata s-a schimbat. "La noi acasa, ca de altfel in majoritatea familiilor, exista lingura de lemn si castroanele din lut, o parte era pentru zilele obisnuite din cursul anului, unele speciale pentru marile sarbatori religioase. Lingura de lemn trebuia oparita, pusa la locul ei. Era frumos, era o viata duhovniceasca mai bogata, mai profunda. Fiecare om avea un program deosebit, la biserica se mergea imbracat in haine speciale."

MINUNI. Batranul isi aduce aminte de un cetatean care, in urma unui accident, a ajuns orb, sotia l-a lasat, copilul era la munca in Italia. "L-a adus feciorul de mana la mine si i-am facut o spovada. Barbatul era foarte credincios, asculta slujbele de la Radio Trinitas in genunchi. L-am binecuvantat si a plecat pentru o operatie speciala in Italia." O familie de sarbi a venit ieri de la Timisoara. Ortodocsi armeni, dar au auzit de Cetatuia. Omul de 68 de ani s-a spovedit impreuna cu sotia. "Eu din 1971 sunt aici si am spovedit mii de oameni. Lumea trebuie sa vina sa ingenuncheze in biserica, dar trebuie sa se roage si acasa. Altfel nu poate afla daca va ajunge in Rai sau in Iad. Dumnezeu sa va binecuvanteze."

Mirul din mana calugarului Gherontie e inmiresmat cu puterea Domnului. Se spune ca dupa ce pleci de la el devii mai curat, iti merge mai bine in viata. Chilia stramta a fratelui batran e ca un templu aurit, un zid al plangerii, iar calugarul tine loc unei "icoane" facatoare de minuni. Singura de la Cetatuia. In carne, oase si sange, cum parintele insusi precizeaza.

MONUMENT. Ctitorita intre 1668 si 1762 de domnitorul Gheorghe Duca, manastirea a fost inchinata Sfantului Mormant de la Ierusalim. Cetatuia este unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala din peisajul Iasiului, conservand pana astazi un ansamblu monastic gandit ca loc de adapost la vremuri de restriste pentru domni si ierarhi.

Ansamblul cuprinde mai multe cladiri: biserica, zidul de incinta cu turnul clopotnita, casa domneasca (fostul palat al domnitorului Gheorghe Duca), staretia cu sala gotica, baia sau cuhnea si corpul de chilii construit intre 1911 si 1912.

MANASTIREA DE PE DEAL Plasata pe culmea unui deal, manastirea ofera o frumoasa perspectiva asupra orasului, la randul ei fiind inconjurata de un zid inalt de sapte metri si lat de 1,4 metri, construit din piatra masiva. Casa domneasca, fosta locuinta personala a domnitorului, a fost ridicata din blocuri masive de piatra si este astfel realizata incat putea deveni si loc de refugiu pentru cazul in care in manastire ar fi patruns dusmani. Traditia spune ca un tunel subteran ar fi legat casa domneasca, fantana si cripta de sub masa altarului din biserica. Manastirea are si o ferma cu 12 ha de teren agricol, 6 ha de vie si un loc unde se cresc vaci, porci si pasari.

"Doamne, Doamne, ceresc Tata, Noi pe Tine Te rugam Lumineaza-a noastra minte, Lucruri bune sa-nvatam. Ca Tu esti Stapanul lumii Si al nostru Tata esti Si pe toate cele bune Numai Tu le implinesti! Amin Rugaciunea copiilor mici

"Tatal nostru, Care esti in Ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta precum in ceruri asa si pe pamant. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin" Tatal nostru

"Ingere al lui Hristos, pazitorul meu cel sfant si acoperitorul sufletului si al trupului meu, iarta-mi toate cate am gresit in ziua de astazi si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste, ca sa nu manii nici cu un pacat pe Dumnezeul meu, si te roaga pentru mine, pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor sfintilor. Amin. Apoi: Cuvine-se cu adevarat...., Slava...., Si acum...., Doamne miluieste (de trei ori)" Rugaciune catre Sfantul Inger pazitor al vietii noastre

"Esti bogat? Nu insulta postul, socotindu-l nevrednic sa stea cu tine la masa!" Sfantul Vasile cel Mare

"Daca postul ar carmui viata noastra, atunci viata n-ar mai fi atat de plina de plans si de tristete" Sfantul Vasile cel Mare