Chiar si inimile uscate dau rod

Sa zicem ca nu esti credincios, ca nu mergi la biserica, nu te spovedesti, de impartasanie nu poate fi vorba, iar faptele bune le faci atunci cand iti aduci aminte. Sa zicem... Acum, sa zicem ca mergi la Busteni si din intamplare ajungi la Manastirea Caraiman, iar parintele Gherontie Puiu isi asaza mainile pe crestetul tau binecuvantandu-te. Abia acum vei realiza ca se intampla ceva extraordinar cu tine si vei incepe sa privesti lumea cu alti ochi.

RUGACIUNEA. De calauzirea, ajutorul, ocrotirea si mangaierea Dumnezeului sau are pururea nevoie orice crestin. Cartea de rugaciuni, care ne sta mereu la indemana, dar pe care o dam mereu in laturi fiindu-ne prea lene sa citim, ne-ar putea inalta mintea si inima catre Cel de Sus in toata viata noastra. Pustnicii numesc rugaciunea Plugaria sufletului. Este adevarat, de vreme ce numai prin rugaciune indurarea lui Dumnezeu desteleneste sufletele noastre si pana si cele mai uscate inimi dau rod bun. Cuvantul lui Dumnezeu s-a raspandit mai intai prin viu grai si mai apoi prin scris. Sfanta Traditie este de fapt mai veche decat Sfanta Scriptura, insusi Mantuitorul a dat invataturile sale prin viu grai si prin faptele sale in mod direct.

BUCURIA DE A CREDE. Sub Crucea Caraimanului poti privi credinta in ochi. Calugarul si preotul Gherontie Puiu, aflat necontenit sub protectia Fecioarei Maria, a gasit puterea de a-si implini misiunea, aceea de a ridica o manastire departe de tumultul acestei lumi. Credinta si rugaciunea l-au ajutat sa implineasca faceri de bine miraculoase. Rugaciunile sale i-au ajutat pe multi sa treaca peste incercarile la care i-a supus viata. Datorita rugaciunilor sale, misiunea de a ridica o manastire la poalele Caraimanului, unde Maicuta Domnului sa fie cinstita, a capatat viata. Fiinta sa te copleseste, iar bucuria cu care te primeste atunci cand il cauti te indreptateste sa speri ca poti deveni si tu mai bun, mai plin de iubire precum el. Amintirile, deloc placute, dar care l-au intarit, se intrepatrund cu o serie de minuni. Parintele s-a supus ascultator si umil tuturor vicisitudinilor vietii si a reusit prin puterea credintei sale sa indrepte pasii multor credinciosi catre Dumnezeu. Generozitatea de care da dovada te provoaca, te obliga sa devii la fel.

"Eu le spun: mergeti sub brad si dati lacrima Maicutei Domnului, pe toti ii trimit acolo. Se intorc cu totii schimbati de acolo"

COPIII. Toata lumea se asaza cu sfiala la coada si, cand ne vine randul, pare ca ne-ar recunoaste fara sa apucam sa-i spunem cine suntem. Ne binecuvanteaza, dar mai stam prin apropiere ca sa facem o fotografie. Parintele se bucura sa stea de vorba, mai ales cu copiii, carora le da bani sa-si cumpere bomboane. Abia daca are timp pentru el, ca sa manance putin, sa se mai intremeze. Urmele bolii de care s-a scuturat acum cativa ani, ca printr-o minune, nu se mai vad. Pe noi nu ne mira, fiindca Maicuta Domnului vegheaza asupra parintelui.

"Am mare bucurie, vine lumea la noi, la manastire, din toate colturile tarii. Eu am mare incredere in Dumnezeu, si Maicuta Domnului ma ajuta indiferent ce m-as ruga, iar lumea vine la mine cu tot felul de probleme." Chiar atunci o masina opreste in fata bisericutei ridicate cu truda, credinta si rugaciune, si un barbat isi exprima dorinta ca parintele sa vada o persoana bolnava, care nu se poate deplasa singura. "Vedeti, vine lumea la mine. Eu le spun tuturor sa mearga sub brad si sa dea lacrima lor Maicutei Domnului, pe toti ii trimit acolo. Dupa ce se roaga, se intorc cu totii schimbati. Mergeti sa va rugati acolo si veti vedea. Vorbiti cu Maicuta Domnului ca si cum ati vorbi cu mine, spuneti-i ce necazuri aveti, cu copiii, cu vecinii, cu serviciul. Eu o rog pe Maicuta sa ii ierte pe toti, si ea ii iarta si ii ajuta pe toti. Sunt bucuros ca aici, la manastire, au venit doi preoti tineri care fac ascultare buna, liturghie dupa obiceiul manastiresc, sunt tare bucuros de ei. In zece ani, cat am stat in pestera ascuns, nu m-a durut nimic, nici macar o unghie. Noaptea ieseam si cautam prin conteinerul de gunoi ce lasau oamenii. Asa am gasit imbracaminte, cizme de cauciuc rupte, zdrente cu care ma acopeream. Am supravietuit cu gandul ca trebuie sa termin Sfanta Manastire. Doresc sa fie o manastire mare, incapatoare, chiliile care o vor inconjura vor fi facute dupa plecarea mea."

MIREASMA. Este un exemplu viu pentru toti oamenii. Fie ei credinciosi, fie nu. In acest loc binecuvantat inveti ce inseamna umilinta, inveti sa fii bun si bland, inveti sa-ti iubesti aproapele asa cum nu credeai ca o poti face vreodata. Inveti sa iubesti. Si sa zicem ca, dupa ce il cunosti pe parinte, vei afla ce este credinta adevarata, ca de tine depinde cum iti croiesti drumul in viata, de tine depinde sa traiesti asa cum trebuie. De gandurile, de vorbele si de faptele tale depinde viitorul tau. Nu am schimbat prea multe vorbe, dar parca ne stiam de-o viata, iar chipul sau blajin ne va urma de-acum tot timpul. Dupa convorbirea noastra, am plecat ducand cu noi mirosul gingas de mir si de tamaie. Am plecat iubindu-ne mai mult unii pe altii...

"Am supravietuit cu gandul ca trebuie sa termin Sfanta Manastire. Doresc sa fie o manastire mare, incapatoare"

In clopotnita, ale carei lucrari au fost incepute in 2004, vor fi instalate sapte clopote, trei dintre ele asteapta de anul trecut. Anul acesta au mai fost aduse inca trei. Aceste clopote vor fi binecuvantate si vor da de veste momentele de rugaciune de la manastire. Dangatul lor va fi auzit pana departe si vor fi asezate chiar de ziua Maicutei Domnului, la 15 august.

A stat in codru 10 ani, se imbraca in zdrente de la ciobani, manca ce gasea si vorbea cu ursii. Atunci i-a jurat Maicutei Domnului ca daca se va intoarce cu bine in lume, va construi o manastire din curtea careia sa poata fi privita marea cruce din varful Caraimanului. Intr-o iarna, pe plaiul Palanca, a vazut stralucind puternic un brad. Acolo a ridicat parintele un paraclis, la care se roaga cei in nevoie.

CHIPUL FECIOAREI MARIA, DIN BRAD Ridicarea bisericii celei mari, de caramida si piatra, in doar doi ani ni se pare un miracol. Aici, in locul unde s-a aratat prima oara, Maicuta Domnului a lasat un semn. Dupa ce parintele Gherontie se hotarase sa ridice manastirea in poiana, ca sa aiba de ce atarna toaca, a taiat cu mana lui o creanga din brad, iar atunci cand a cazut craca, din fibra ciotului ramas in copac s-a ivit chipul Maicii Domnului, cu Pruncul in brate. A INVINS MOARTEA DE TREI ORI Prin 1995, in timp ce spovedea o credincioasa, parintele are un accident vascular cerebral si jumatate din corpul sau paralizeaza. Internat la Spitalul din Tatarasi, medicii nu-i mai dadeau nici o sansa. Un chip de lumina i-a aparut parintelui intr-o zi si i-a adus aminte ca are o misiune: sa caute un brad cu sase ramuri, langa o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede crucea la care a jurat si sa ridice acolo manastirea. Uitand de boala, s-a ridicat din pat si, uimind pacienti si medici, a plecat pe picioarele lui. VEGHEAT DE SUS, DIN CERURI, DE MAICUTA DOMNULUI Moasele l-au aruncat pe malul garlei, infasurat pe jumatate in pielita trasa din maruntaiele mamei. Peste putin timp, s-a nimerit sa treaca pe acolo o taranca. A indrumat-o Duhul Sfant sa apuce chiar pe langa garla. L-a auzit plangand, l-a luat in brate si l-a dus la caruta. Daca nu il afla ea, furnicile i-ar fi mancat ochii. Atunci i-a murit moartea cea dintaia oara. A ucenicit ani intregi, invatand toata pravila. Dar a ramas doar frate, caci comunistii nu mai dadeau voie nimanui sa se calugareasca. In 1959, au fost evacuate lacasurile manastiresti, toti fratii tineri trebuiau trimisi la munca in marile orase. Gheorghe Puiu este acuzat de tentativa de evadare si de agresare a organelor de militie si condamnat la 15 ani in lagarul de la Periprava, dar va fi salvat a doua oara de Maicuta Domnului, care l-a indemnat sa urce intr-un camion din apropiere.