Sa se certe...
editorial de DANA ANDRONIE
Oamenii se impart in doua categorii: care lasa testament si care nu lasa. Cei care nu lasa testament sunt si ei de mai multe feluri: unii care o fac din neglijenta, altii care amana si altii care nu vor, pur si simplu. Nu stim cu precizie din ce categorie a facut parte Gica Petrescu, dar avem suficient temei sa credem ca n-a vrut. Si-a lasat averea (adica apartamentul, obiectele si amintirile) cam la voia intamplarii. La voia destinului, mai bine zis. A dat cu banul. Motivele? Ar fi multe. In primul rand nu a avut urmasi. Cezarina, in schimb, avea. O nepoata de sora. "Adica de ce - s-o fi gandit maestrul - sa ma mosteneasca o fata care n-are nici o legatura de sange cu mine si nici nu a binemeritat in vreun fel aceasta mostenire? Mai bine o las statului, ca are mai multe interese decat o persoana fizica." A fost, evident, un dialog imaginar. Dar ne gandim ca maestrul o fi aflat cate ceva despre soarta mostenirilor cand incap pe mana mostenitorilor. Cum a fost cu bietul Edgar Papu, de exemplu, marele carturar si unul dintre cei mai mari bibliofili pe care i-a avut Romania. Mostenitorii i-au vandut cartile rare la kilogram, imprastiind in lume tot ce adunase el intr-o viata de om. O fi avut maestrul si alte exemple, credem noi, care l-au speriat sau doar i-au dat de gandit. Asa ca i-a lasat pe toti sa se certe si s-a dus "sa moara putin", cum ar zice Marin Sorescu. Poate ca acum sta la o masa cu ingerii si rade de "combatantii" pentru mostenire. Poate face si pariuri pe tema asta. Si poate ca-l cheama pe seful de sala din Rai si-i comanda, sugubat, inca un sprit de nectar: "Ia mai toarna-un paharel/ Sa ne veselim nitel!"...Citește pe Antena3.ro