Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
TEORETIZARE
Despre formarea destul de tarzie a unui limbaj adecvat tematicii in literatura noastra, despre cele mai interesante romane erotice si despre cum numai autorii talentati reusesc sa surprinda "intervalul dintre ascuns si dezvaluit" in actul erotic (de)scris - intr-un interviu cu criticul literar Nicolae Manolescu.
Se poate vorbi de un filon erotic in literatura romana?
Nicolae Manolescu: Si da, si nu. De fapt, n-avem o traditie prea lunga in materie de erotism, ba chiar as spune ca pana pe la jumatatea secolului al XX-lea nu aveam format nici macar un limbaj potrivit pentru literatura erotica. Vorbesc despre roman, mai putin de poezie, unde lucrurile stau intrucatva diferit. Pe cale sa se constituie un asemenea limbaj, in anii â30, â40, procesul s-a stopat dupa â49, o data cu cenzura, si abia dupa â89 se reface un limbaj pentru literatura erotica in proza. Ce inseamna asta? Inseamna termeni pentru tot ce tine de zona eroticului care sa fie, cum se spune despre figurile de stil in stilistica, gramaticalizati. Cu alte cuvinte, sa nu aiba conotatii promiscue, conotatii obscene, dar in acelasi timp sa nu fie nici termeni stiintifici. Pentru ca e ridicol intr-o scena de amor sa vorbesti in limbaj medical. Or, constituirea acestui limbaj a intarziat foarte mult si, probabil, daca n-ar fi fost perioada comunista l-am fi avut mai repede. Vorbind de tematica, aceasta este legata de limbaj si ea nu se poate constitui ca atare in afara limbajului, in plus, exista si o anumita inertie, cel putin la nivelul romanului romanesc care descrie o societate traditionala.
Care ar fi, dupa dvs., opera din literatura romana cea mai impregnata de erotism?
Daca ne referim la opera in intregime sau aproape in intregime a unui anumit scriitor, cele mai impregnate de erotism sunt cele ale literaturii de pana in â89, cele ale generatiei â30 a lui Eliade, Holban, anticipata cumva de Camil Petrescu. Daca ne referim la opere izolate, atunci gasim pecetea aceasta foarte puternica la Macedonski, in romanul "Thalassa", in cele mai vii imagini erotice, chiar foarte curajoase pentru epoca. Dupa â89, mai ales in ultimii 10 ani, este o explozie de literatura erotica. Imi este greu sa spun care dintre romane sau volumele de versuri este mai impregnat de erotism, cam toate sunt scrise asa.
Ce se ascunde, ce se dezvaluie
Ar trebui ca in literatura erotismul sa fie trecut prin filtrul culturii?
Este deja o alta problema. Aceste provocari, sa spunem, apar de obicei in momente in care literatii se razboiesc cu pudibonderia si academismele de tot felul. Ele apar ca provocari, ca teribilisme menite sa schimbe ceva. Daca n-ar fi aceste provocari nu s-ar schimba nimic si nu am fi avut niciodata un limbaj erotic in romane sau in poezie, ar fi fost inacceptabil pana in ziua de astazi. Sigur ca literatura nu se poate transforma intr-un ghid de facut dragoste, intr-un ghid sexual, normal ca ea trebuie sa mai pastreze si niste coltisoare mai umbrite. Cele mai interesante romane erotice sunt cele in care un anume spirit victorian din La belle epoque, sfarsit de secol al XIX-lea, inceput de secol al XX-lea apasa pe libertatile pe care incep sa si le ia scriitorii. Scriitorul austriac Arthur Schnitzler, tradus si la noi chiar in Biblioteca pentru toti, are niste povestiri si romane despre Viena anilor 1900, in care exista un puternic erotism. E o problema a lui emanciparea femeii din punct de vedere sexual si social si in acelasi timp exista o splendida discretie, ceva din misterul feminin pe care paria Ibraileanu in romanul "Adela", care iarasi e un splendid roman erotic, pur platonic de altfel, dar admirabil. De acolo se vede ca daca spui chiar totul nu mai are farmec, iar daca ascunzi totul, iarasi nu⦠Exista o cumpana pe care numai scriitorii foarte buni o pastreaza. In romanul lui Ibraileanu este o scena in care barbatul se desparte de fata pe care o iubeste, platonic cum spuneam, si la despartire in portita de la statiunea Baltatesti din Moldova, unde sunt, ii saruta mana, dar nu cum se saruta de obicei, ci un pic mai sus, acolo unde se opreste dantela de la bluza si incepe manusa. Acel interval sarutat este mai erotic si mai incitant decat daca, eu stiu, o dezbraca in pielea goala. Aici este arta, cum sa gasesti intervalul⦠Vorba lui Rolland Bart, care a facut o teorie a literaturii erotice in cartile lui in perioada â70. El vorbea de intervalul acesta intre ce se ascunde si ce se dezvaluie, care este mult mai esential erotic decat partile dezvelite si invelite.
In romanul "Adela", care e un splendid roman erotic, pur platonic, de altfel, dar admirabil, se vede ca daca spui chiar totul nu mai are farmec, iar daca ascunzi totul, iarasi nu⦠Exista o cumpana pe care numai scriitorii foarte buni o pastreaza. - Nicolae Manolescu, critic literar
O profesoară a fost arestată după ce elevul ei i-a întins o capcană. Ce le-a mărturisit acesta polițiștilor
Citește pe Antena3.ro
|
|
TRADITIA ORTODOXA NU A FOST O BARIERAExista o bariera de limbaj si de tematica in literatura noastra provocate de traditia ortodoxa? Criticul Nicolae Manolescu spune ca nu: "Credinta ortodoxa nu a fost o frana importanta la noi, mai degraba catolicismul a fost o frana. Italia n-are nici acum, de exemplu, reviste pornografice. La noi a existat o cenzura nu neaparat religioasa, ci una morala, venita din faptul ca societatea era traditionala in majoritatea romanelor importante din interbelic. In «Ion» al lui Rebreanu toate scenele astea apar cu o maxima discretie, sunt aluzive sau perifrastice, niciodata nu sunt descrise ca atare. Pentru ca in societatea traditionala ele erau ascunse".POVESTITORUL INSPIRAT DE PORNOGRAFIA MAHALALELORIon Creanga a avut periferia orasului ca zona de inspiratie pentru ale sale "Povestea povestilor" si "Ionica cel prost", publicate doar o singura data pana in â89, intr-o editie speciala care insotea editia de opere a lui Kirileanu, in timpul razboiului al doilea mondial. Directorul revistei "Romania literara" afirma in acest sens: "Evident, din folclorul urban sau rural, sau ceea ce se gaseste in marginile literaturii culte, nu neaparat din folclorul propriu-zis, facut de niste indivizi fara nume - chiar Creanga insusi produce un anumit tip de folclor - si acest folclor este foarte putertnic, foarte picant, foarte pornografic, aici nu exista ascunzisuri. De acolo pleaca Creanga. In alte parti traditia este mult mai lunga, ea pleaca din Evul Mediu, din Renastere, ca sa nu mai vorbim de Boccaccio, plin de asemenea lucruri, la noi s-a constituit mai tarziu, nici n-am avut, de altfel, o literatura in senul propriu decat in secolul al XIX-lea. De aceea, cand literatura este sau istorica sau religioasa in secolele XVI-XVIII, nu putem sa ne asteptam la erotism".CONTEAZA TALENTUL, MAI PUTIN LIMBAJULLa intrebarea daca generatia noua de scriitori a fost numita pe nedrept "Generatia Bagau", domnul Nicolae Manolescu a raspuns ca "intr-adevar, pe nedrept, pentru ca toti scriu cam ca autoarea romanului «Bagau», Ioana Bradea, insa nu e o formula proasta. Sa vedem ce vor face, daca vor scrie romane bune, e treaba lor. Si sa nu uitam un lucru, ca de la Schnitzler si Ibraileanu si pana astazi toata lumea s-a schimbat. Iata ca dumneavoastra insiva, intr-un cotidian de mare tiraj, acceptati sa discutati despre un lucru care era de nediscutat nu acum o suta de ani, ci acum cincizeci de ani". |
