Pentru tine, tara mea

Parcul Cotrocenilor, 1 iunie 1950. Intreaga presa consemna un eveniment deosebit pentru copiii Romaniei - infiintarea Palatului Pionierilor.

Eu, ... - numele si prenumele, intrand in randurile Organizatiei Pionierilor, ma angajez sa-mi iubesc patria, sa invat bine, sa fiu harnic si disciplinat, sa cinstesc cravata rosie cu tricolor. Acesta era "angajamentul" pe care fiecare scolar il rostea la intrarea in Organizatia Pionierilor. Era, de fapt, etapa a doua prin care trecea un elev de clasa a II-a, prima fiind cea de "Soimi ai patriei", si premergatoare intrarii in Uniunea Tineretului Comunist (UTC), in formarea "omului nou", de tip socialist (comunist), isi aminteste Victor Constantinescu, profesor in cadrul Palatului National al Copiilor.

Pionierii isi arata recunostinta fata de conducatorul tarii la Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Roman, 1979

MERITUL PIONIERESC. Organizatia Pionierilor acorda celor mai merituosi membri ai sai distinctii individuale si colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile "Pionier de frunte", "Cutezatorul", "Pionier fruntas in munca patriotica", "Meritul pionieresc" si insigne pe tipuri de activitati. Cele colective constau in diplome: "Unitate fruntasa", "Detasament fruntas" si "Grupa fruntasa". Scopul acestei miscari era pregatirea copiilor pentru a deveni membri de partid. Manifestarile erau astfel un apendice al marilor manifestari organizate de partid: sarbatorirea zilei de 23 august, 1 mai, 7 noiembrie. Dupa anii ’50, ziua lui Lenin, ziua lui Stalin, Ziua Tineretului. Complet excluse erau Pastile si Craciunul, isi aminteste profesorul Constantinescu.

CANTONAMENTUL. Pregatirea copiilor dura o luna, zilnic. Antrenamentele aveau loc dimineata si seara cate doua ore, marturiseste profesorul Constantinescu. "Se stia care este profilul manifestarii si se cerea o echipa de 20-30 de copii care se remarcau pe aceasta latura. De cele mai multe ori, copiii erau adusi din provincie la Bucuresti cu tot cu profesorii lor si cazati la caminele liceelor bucurestene.

Tovarasul Ceausescu intampinat cu daruri de viitorul "om nou"

De regula veneau intre 3.000 si 5.000 de copii, iar in 1987 am avut 7.000 de copii. Ni se dadea o suma de bani pe care o cheltuiam in cantonamentul copiilor, iar pentru a-i mobiliza ii duceam la spectacole la circ, la film, in parcuri. Nu se putea sa esuam. Eram controlati de multe persoane: profesorul grupului, directorul palatului etc. La fiecare antrenament, aceste persoane erau acolo si, daca se intampla ceva, ne atrageau atentia si, daca cineva gresea, repetam noaptea. Nu lipseau ambulantele si pompierii, pentru ca se intampla sa le mai vina rau copiilor. Pentru ca aproape toate manifestatiile aveau loc vara. Imi aduc aminte ca odata, la o manifestatie, la sfarsitul ei, a cazut tabloul lui Ceausescu…"

"Era o rigurozitate cazona. Cand ni se spunea sa facem ceva, executam. Nu se comenta… In rest era frumos, cel mai important era ca eram impreuna", povesteste un fost pionier.

"MLADITE-NMUGURITE", SOIMII PATRIEI

Manifestatiile inchinate Partidului Comunist Roman erau pregatite din timp cu minutiozitate

Inainte de a trece la pionierat trebuia sa treci prin etapa soimilor patriei. Copii de 4-5 ani erau inrolati in lupta pentru viitorul tarii: "Mladite-nmugurite/ Din timpul stramosesc/ Suntem copiii tarii/ Pe plaiul romanesc/ Noi suntem viitorul/ Si tara ce-o iubim/ Din zborul catre maine/ Ca soimii vrem sa fim/ Soimii patriei, soimii patriei/ Spre lumina vom zbura/ Soimii patriei, soimii patriei/ Pentru tine, tara mea". Soimii invatau de mici sa respecte partidul si participau, ca si pionierii, la manifestatii.

IMAGINATIA LUI MACHIAVELLI A FOST INTRECUTA

In cartea "Marturia unei istorii traite" (Albatros, 2000), Silviu Curticeanu, fost sef al cancelariei lui Ceausescu, ii face urmatorul portret: "...Trasatura dominanta a caracterului sau era viclenia. Viclenia lui era aproape diabolica, ce intrecea de multe ori chiar imaginatia lui Machiavelli; istet si siret in orice imprejurare, ajungea deseori sa fie perfid, fatarnic si ipocrit. (...) Pentru a-si consolida puterea personala, Ceausescu a manuit cu abilitate principii cunoscute ori a inventat altele. Principiul rotatiei i-a dat posibilitatea sa schimbe oricand si pe oricine din functie; cand a vrut sa scape de «pensionarii cu merite» deveniti, dupa ce aveau sacii-n caruta, prea limbuti, a modificat statutul partidului, stabilind de principiu ca pensionarea atrage automat si pierderea calitatii de membru al Comitetului Central al Partidului. (...) Sever si auster din fire, Ceausescu folosea duritatea ca mijloc de impunere a punctelor sale de vedere, ori de cate ori aprecia ca viclenia si principiile nu-i sunt suficiente (...) Alteori, in cercuri mai restranse, duritatea era insotita de adevarate scene de isterie, atunci fata i se congestiona, balbaiala i se accentua pana la a-l face neinteligibil, tipa ca din gura de sarpe, arunca dosare pe jos, rupea hartii, batea cu pumnul in masa, gata s-o sparga". (Lavinia Betea)

INCHINARE TARII MELE

"Suntem pionierii din mindra noastra tara/ Ce se ridica astazi prin munca si avint./ Copii sintem noi inca si ne gandim ca totusi/ Putem sa facem tarii cu drag un legamint.(…)/Frumoasele meleaguri, ca rod al harniciei/ Sunt astazi cunoscute de orisice popor/ Si fac mindria noastra nemasurat de mare,/ Iubit ne e partidul si-al lui conducator./Iar legamintul nostru ce-l daruim azi tarii/ E sa-i pastram pamintul acum si-n viitor/ Prin munca si prin lupta cum ne-a-nvatat partidul/ Nepieritor parinte, iubit conducator!" (din Almanahul Scanteia, 1982)

Imaginile din aceasta Editie de Colectie ne-au fost puse la dispozitie de Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale