Personal Jesus

Erau niste vremuri cand erai intrebat: "Bai, tu esti metalist sau depesist?".

Erau niste vremuri cica "revolutionare", cand a fuma o tigara pe ascuns si a asculta Depeche Mode la un harb de casetofon era ceva. Anii ’80, mai multi, acasa la Bogdana. Matusa-sa era stabilita de mult in Germania si ii trimitea tot felul de chestii. Mai ales casete. Muzica buna. Ascultata pe ascuns de mama Bogdanei (care, oficial, stia ca tocim), inainte de a pleca la liceu pentru orele de dupa-amiaza. Avea Bogdana niste afise cu "Depeche", tot de la matusa-sa. Dintre membrii formatiei ne placea de David Gahan (bine, pasiunea era impartita cu un student grec blond, usor pletos, care facea practica la orele noastre de sport).

SENTIMENTE. Nu era cine stie ce tipul, dar avea mutra de "mi se rupe", un tip al contrastelor, simplu si nebun totodata. O voce foarte buna, "ajutata" de ceilalti membri ai formatiei. Si versurile cantecelor… Iubire si blasfemie. Toata gama de sentimente. Iar tunsoarea… Te duceai la coafeza, ii spuneai "Vreau depesist" si femeia incerca sa te aduca din foarfece la mutrita lui David.

Curios e ca ne placea mai mult sa le ascultam muzica, nu si sa dansam pe ea. Dar in 1990 mi-am scos parleala. Nu stiu ce mi-a venit, dar intr-o noapte de discoteca am dansat fara oprire pe "Depeche".

A doua zi eram intepenita complet, dar fericita: reusisem sa dansez pe tot ceea ce insemna depesist, mai ales pe "Enjoy The Silence" si "Personal Jesus". Niciodata nu am putut trece de aceste doua melodii. In sensul ca, oricat de mult Depeche Mode as fi ascultat, acestea erau cele doua piese insatiabile.

HOTARARE. Nu ma duc la concertul lor de la data de 23. Mi-e prea dor de caseta aia nenorocita de demult. N-as suporta sa-i vad pe viu. Asta e, fiecare cu Jesus-ul lui personal.

"Your own personal Jesus/Someone to hear your prayers/Someone who cares/ Your own personal Jesus/Someone to hear your prayers/Someone whos there/ Feeling unknown/And you’re all alone/Flesh and bone/By the telephone/Lift up the receiver/ Il make you a believer/Take second best/ Put me to the test/Things on your chest/ You need to confess/I will deliver/ You know Im a forgiver/Reach out and touch faith/Reach out and touch faith/ Your own personal Jesus..." - Depeche Mode

RIVALITATE METALISTA SI DEPESISTA

Acum multi ani, pe cand aveam timp sa imi fac veacul prin Costinesti, era o "regula a marii": nu se asculta decat Depeche Mode sau Metallica. Pe langa Metallica, mai veneau puternic Judas Priest plus Iron Maiden si tacamul era complet. Rivalitatea celor doua tabere, metalisti si depesisti, era de fapt constructiva si nu ducea decat la muzica buna. Imi placea tabara depesilor, imi placea si tabara metalelor, dar i-am tradat la un moment dat, pentru scurta vreme, in favoarea Vayei con Dios! Ciudat, dar de vina cred ca a fost marea…

ADOLESCENTI LANSATI CU SUCCES IN MODA RAPIDA

Radacinile formatiei dateaza inca din 1976, cand claparii Vince Clarke si Andrew Fletcher infiintau trupa No Romance in China. Aceasta s-a destramat destul de repede si, in 1979, Clarke alcatuia un nou grup, French Look, alaturi de chitaristul/claparul Martin Gore. Lor li s-a adaugat si Fletcher, iar grupul a fost rebotezat Composition of Sound. In 1980, formula a devenit completa, cu David Gahan ca solist vocal. Ajunsi in aceasta formula, cei patru au considerat ca ar fi benefica si o schimbare de nume, iar noul membru, David, a sugerat o expresie in limba franceza vazuta pe coperta unei reviste de moda si care insemna: "moda rapida". Si-au schimbat definitiv numele in Depeche Mode, au renuntat la toate instrumentele in afara de sintetizatoare si au inceput sa lucreze la un nou sound. Sub noua titulatura au inceput sa cante in baruri si cluburi de noapte. Dupa ce si-au construit un public devotat prin cluburile londoneze, au debutat cu "Photographic". Imediat dupa aceea au semnat un contract cu Mute Records, prin care si-au lansat albumul de debut in 1981. Primul single, "Dreaming of Me", a reusit sa urce in topurile britanice pana pe pozitia 57.

UN GHIVECI MUZICAL IN TON CU VREMURILE

Tradarea numita Vaya con Dios se repeta. Nu poti fi depesist tot timpul. Desi a-i da pe baieti, chiar si pentru scurta vreme, pe Scooter, Rammstein, U2, Faithless, Fatboy Slim, 50 Cent, U2, Queen, Nightwish, Paco de Lucia, Vangelis, Frank Sinatra, Santana etc. se numeste ghiveci muzical necesar. "Da muzica turceasca, arabeasca, indiana nu-ti place?" Nu se numara printre preferintele mele, dar nici nu o refuz. De fapt, asta este o lectie Depeche Mode, daca vreti. Asa ca rave, trance, house, tehno, goa, electronic, nu fac altceva decat sa ne aduca aminte ca a asculta si altceva inseamna o confirmare ca alegerea ta initiala a fost buna.