Saptamani de purificare

Reguli stricte si renuntare. Foarte multe obiceiuri pentru cel mai lung post.

Multitudinea practicilor magico-religioase si respectarea lor cu rigurozitate se explica prin importanta sarbatorii pe care o preced. Ciclul pascal include cele sapte saptamani de post. La acestea se adauga cele doua premergatoare, pentru pregatire, si cele de dupa Invierea Domnului. Tot acest ciclu include Inaltarea la Ceruri (Ispasul) si Pogorarea Duhului Sfant (Rusaliile).

NUMARATOAREA INVERSA. Denumirea populara a Postului Pastilor este "Paresimile". Provine din latinescul "quadragesima", insemnand "patruzeci". Patruzeci de zile de post! Dar nu toate au aceeasi importanta. "Prima si ultima (prin Muntenia, chiar si cea din mijloc, Miezul Paresimilor) se mai numesc si Saptamani Mari, cu toate ca, in unele zone, cea dintai este marcata de obiceiuri dintre cele mai vesele. Acest lucru, ca si angrenarea unor stravechi sarbatori agrare, casnice sau legate de cultul mortilor, este rezultatul oscilarii de-a lungul secolelor, a postului intre limite foarte mari (de la cateva zile la sapte saptamani), cat si al interferentei riturilor catolic si ortodox", arata Narcisa Stiuca in studiul sau, "Sarbatoarea noastra cea de toate zilele" (vol. II, "De la ingaduinta totala, la rigori stricte"), publicat la editura Cartea de buzunar in anul 2004.

SANTODERUL SI CALUL. Prima saptamana a postului este pusa sub semnul calului. Animal cu atribute solare. Saptamana Cailor lui Santoader dureaza intre sapte si noua zile. Incepe marti dupa amiaza. Urmeaza Miercurea Stramba (sau Miercurea Frumoasa), una dintre "zilele manioase". Santoaderul este figura mitica cea mai impresionanta a acestei perioade.

El este un patron al timpului care se innoieste. Al anotimpului cald. "Coliva lui Santoader" se face si astazi in toate zonele tarii. Este o ofranda adusa stramosilor si un simbol al jertfei trupului intru Hristos. In Maramures si in Bucovina in prima saptamana de post nu se aprindea focul pentru a se face mancare. Se consumau numai mancaruri nefierte. Sambata era ziua de "dezlegare a fierturilor".

RECOMANDARI IN POST Sunt anumite persoane care nu trebuie sa posteasca. Elena Dan, medic specialist pediatru la Spitalul "Elias" din Capitala, este de parere ca omul bolnav ar trebui exclus de la tinerea posturilor. De asemenea, femeia gravida, copiii nu ar trebui sa posteasca. Cei al caror efort fizic depaseste posibilitatea calorica a postului nu ar trebui sa-l tina. Persoanele cu anumite boli digestive, cele cu boli ale colonului, care nu suporta cu usurinta legumele, fructele, bolnavii de cancer. Nu trebuie sa tina post suferinzii de tuberculoza, cei cu infectii severe, cronice, batranii. (Oana Vataselu)

MIERCUREA STRAMBA. Ziua urmatoare are atat semnificatii malefice, cat si benefice ale sacrului. Este patronata de "o batrana care strambeaza pe cei care lucreaza in ziua ei" si este respectata deoarece "e rea de poceli" si de alte boli de temut, precum lingoarea, raiele, orbirea si bubele de tot felul. "De fapt, ne aflam in fata unei ipostaze deloc blajine si ingaduitoare a Sfintei Miercuri, despre care batranii spuneau ca «s-au obisnuit sa o tina pentru binele sufletului. Sunt 24 de vami prin care trebuie sa treaca sufletul cand se va duce in Rai. Daca ai pazit Miercurea Stramba, Sfanta Miercuri te va ajuta si vei trece cu usurinta prin vami.» Cine incalca interdictiile "se stramba" si trebuie descantat cu spata si itele de la razboiul de tesut la rau, «ca s-o dezmanie pe suparacioasa Sfanta Miercuri» ori sa plamadeasca din lut papusi pe care sa le arunce in raspantii pentru ca sfanta sa le sluteasca pe ele", arata studiul Narcisei Stiuca.

INCEPUTUL. In primele zile, ca si la Craciun, se separa ustensilele gospodaresti. Cele folosite pana atunci, care au intrat in contact cu mancarea "de dulce", sunt inlaturate. In urmatoarele sase saptamani, mancarea se va prepara cu altele, "curate". "Cateva asemenea practici consemnate de etnografii din secolul al XIX-lea in Moldova si Bucovina vorbesc in mod explicit despre acest comportament ritualizat, extrem de riguros odinioara, aflat in mod exclusiv sub patronaj feminin", arata Narcisa Stiuca. Prima zi a Postului Mare era numita "Spolocanie". Se facea "grijitura" in toata casa si se manca paine ori coptura de malai cu "bors holtei", adica zeama fermentata, fara alt adaos, "ca sa se curateasca gura si gatul de ramasitele mancarilor celor de frupt".

SPOLOCANIILE. Urmau intalnirile femeilor din sat, care torceau "ca sa creasca inalta canepa". "Personificandu-le, unii spuneau ca Spolocaniile ar fi «niste fete care merg inaintea Maicii Domnului si cer iertare pentru pacatele oamenilor facute in timpul Caslegilor», iar altii, dimpotriva, le socoteau a fi «niste babe rautacioase, care te indeamna la rele chiar si in posturi daca nu le bagi in seama de ziua lor.» Oricum ar fi, binecuvantate sau rele si capricioase, Spolocaniile scurteaza cu o zi Postul Mare prin ingaduirea consumului de bautura si a participarii la petreceri", arata Narcisa Stiuca. In aceeasi zi se facea "inacrirea borsului" sau "primenirea" fermentului, cu reguli traditionale de igiena. Acestea se impleteau cu practicile magice, prezente pentru a tine departe spiritele rele. Zeama se descanta cu taciuni aprinsi, cum se face si pentru alungarea deochiului. "Gospodinele faceau capcane magice spre a prinde si chinui pe Uciga-l-Toaca si chiar aplicau batai simbolice unui membru al familiei ca sa asigure succesul retetei... In Banat, cea de-a doua zi a acestei saptamani - «Martea Vaselor» - era destinata acelorasi operatii casnice; lor li se adaugau alte practici marunte de alungare a daunatorilor (stropirea casei cu «apa de omat») si cele de preparare a unor leacuri magice despre care se credea ca devin eficiente chiar in acest moment, caci «ies Caii lui Santoader», personaje mitice de temut", aflam tot din studiul Narcisei Stiuca.

ALTERNATIVE DIN SOIA Romanii sunt tot mai preocupati de o alimentatie sanatoasa, iar aparitia produselor de post, mai ales a produselor din soia, face ca perioada postului sa fie mai usor de suportat. Medicul Elena Dan precizeaza ca utilizarea produselor de soia trebuie sa se incadreze in limitele recomandate de nutritionisti. Mai mult, preparatele din soia pot furniza aproximativ jumatate din totalul necesarului de proteine. Cu toate acestea, cererea pentru produsele vegetale creste de la an la an. Alt factor ce concura la aceasta crestere este pretul mult mai scazut al produselor din soia. (Oana Vataselu)

OBICEIURI BARBARE. Cercetatoarea arata ca s-a conservat pana in zilele noastre, in partea de sud-est a tarii, o practica socanta prin cruzimea ei: "Jujeul" sau "Tarbacul cainilor". "Oamenii care o mai pastreaza aduc justificari diverse: este menita sa pedepseasca acei caini care au porniri salbatice sau sa-i avertizeze pe cei care ar da semne de nesupunere." Interpretarile care s-au dat de-a lungul timpului acestor practici sunt diferite. Cainele este, in traditiile noastre, atat un simbol negativ, cat si unul pozitiv. Pe de-o parte este cel care a redus, din lacomie, belsugul spicului de grau harazit omului de catre Dumnezeu. Pe de alta parte, a salvat de la "spurcare" sau de la parjol holdele de grau. Asemenea explicatii ar putea fi mai apropiate de rosturile "Jujeului", intrucat, in timp ce animalele sunt torturate, o femeie mai in varsta "spoieste" fetele privitorilor cu un terci de malai sau cu "colarez" (fiertura moale de grau) "ca sa rodeasca holdele peste vara", precum arata Narcisa Stiuca in cartea sa. Cercetarea de teren arata ca aceste practici se mai intalnesc si astazi in sate din Ialomita, Calarasi si chiar in Dobrogea.

LASATA SECULUI. Una dintre cele mai interesante zile ale postului, extrem de bogata in manifestari, este Duminica Lasatului de Sec de Branza sau Lasatul Secului pentru Postul Mare. "De fapt, pe langa implicatiile rituale crestine, in toata aceasta perioada de prag aflam reminiscente dintre cele mai interesante ale unor varste mai vechi ale civilizatiei taranesti, suprapuneri de sensuri si turnuri de interpretare, adaosuri si revalorizari", arata Narcisa Stiuca. Mancare si bautura din belsug, la care se adauga prin traditie "manifestarile carnavalesti" si practicile de alungare a relelor de tot felul, au menirea de a elibera energii. Pe de alta parte, cele de pregatire si asteptare a celei mai mari sarbatori a crestinatatii ortodoxe. Pentru ca Invierea Mantuitorului inseamna purificare, impacare si armonie.

SA BATEM ALVITA! Ploconul nasului, alaturi de sarutatul mainii, baterea alvitei si mai ales strigatul peste sat sunt traditii inca vii in jumatatea de sud a Romaniei. "Daca traditiile legate de consolidarea relatiilor de rudenie si de marcare a respectului vin sa completeze rosturile spirituale ale momentului, inscriindu-se in acelasi comportament specific pregatirii altei sarbatori cardinale, Craciunul, "baterea alvitei", traditie ludica pe cat de pitoreasca, pe atat de greu de descifrat, se inscrie intre cele menite sa "usureze purtarea postului", dar are totodata abia intrezarite valente auspiciale si divinatorii", mai arata Narcisa Stiuca in acelasi studiu. Copiii erau pusi sa prinda cu dintii bucata de alvita legata de grinda, iar despre cel care reusea se credea ca va fi zdravan si norocos intregul an. Momentul in care alvita, cu origine balcanica, a devenit parte a traditiei noastre nu se cunoaste. Dar este clar ca se inscrie in seria celor legate de alimentele armoniei: zaharul - implinire si fecunditate - , oul - care alunga relele - si nuca, purtatoare a semnului crucii.

CEATA SATULUI. "Se impune si acum, ca si in alte momente hotaratoare din viata sarbatoreasca a satului, ceata de tineri necasatoriti: in seara de veghe dintre cele doua cicluri sezoniere, ei aprind focuri ce aveau, poate, candva, rost purificator si stimulator de energii, un fel de proiectii solare starnite de oameni pentru a ajuta astrului zilei «sa se intremeze». Astazi, in obiceiul care poarta felurite denumiri - «Alimori», «Moroleuca» sau «Arderea Priveghiului», «Hodaitele» sau «Strigatul peste sat» - accentul cade pe functia justitiara, de control social, a cetei, dar si pe cea de divertisment", arata studiul Narcisei Stiuca. Se scot la lumina lucrurile rusinoase ale celor din sat si se judeca. Iar cei vizati nu mai pot decat sa se corecteze. Pentru a reveni in randul lumii.

INAINTE SI DUPA PERIOADA POSTULUI Inaintea postului este bine sa crestem cantitatile de legume si fructe, sa obisnuim tubul digestiv cu aportul suplimentar de legume si fructe. In perioada postului, proteinele din carne, lapte, oua sau branza pot fi compensate de cele din fasole, mazare, ciuperci, arahide, nuci si cereale, este de parere Elena Dan, medic specialist pediatru la Spitalul "Elias" din Capitala. Dupa perioada de post, e bine sa revenim la alimentatia echilibrata cu grija. Daca se poate, cei care au probleme sa-si ajute un pic digestia cu suplimente digestive. Acestea se iau in timpul mesei, ca sa usureze digestia. De asemenea, se pot consuma ceaiurile de menta, de rozmarin, de chimen, de anason, dupa masa. Folosirea anumitor condimente, ca rozmarinul, anasonul, mararul, patrunjelul faciliteaza si ajuta digestia. Si, daca se poate, sa inlocuim cu ajutorul lor piperul sau boiaua iute, care sunt iritante pentru digestie. Sa incercam sa preparam alimentele, daca se poate, mai dietetic, renuntand la prajeli sau la sosuri. SI, pe cat posibil, carnea sa fie mai putin grasa, friptura sa fie la cuptor sau… la aburi. (Oana Vataselu)