La prabusirea regimurilor comuniste au contribuit si miscarile protestatare.

Moartea lui Stalin, pe 5 martie 1953, va fi semnalul pentru descatusarea "energiilor amortite" in lagarul comunist. Din acel moment, protestele se vor tine lant, initiate de diverse categorii, grupuri si personalitati. Actionand oarecum in ritmul "un pas inainte, doi pasi inapoi", protestatarii au erodat sistemul confruntat cu grave crize economice, politice si sociale. Prezentam in continuare cateva repere din istoria impotrivirii unor oameni curajosi la sistemul totalitar in care traiau.

Inceputul fusese creat de muncitorii berlinezi in iunie 1953, care s-au revoltat din motive economice. Miscarea muncitorilor polonezi din 1956 si revolutia din Ungaria de la finele aceluiasi an, "Primavara de la Praga" din 1968, miscarea intelectualilor praghezi si Charta 77, grevele din Polonia deceniului opt care au culminat cu aparitia sindicatului "Solidaritatea" in anii ’80, initierea reformelor economice in URSS de catre Mihail Gorbaciov, care vor purta numele de "perestroika" – au fost tot atatia pasi spre colaps. 1989 avea sa ramana in istorie ca anul prabusirii comunismului in Europa de Est.

1989. In ianuarie, Parlamentul Ungariei accepta pluralismul politic si ideea alegerilor libere. In martie, Ungaria semneaza Conventia ONU privind statutul refugiatilor. In consecinta, nu va mai returna emigrantii proveniti din tarile comuniste. Faptul va determina exodul masiv al est-germanilor spre RFG prin granita maghiara cu Austria si al romanilor. La inceputul lui iunie, in Piata Tien An Men din Pekin sunt reprimate cu o extrema brutalitate demonstratiile impotriva regimului. Sindicatele libere "Solidaritatea" castiga alegerile in Polonia. La 16 iunie, I. Nagy, conducatorul insurgentilor maghiari din 1956, este reinhumat cu onoruri oficiale. In august, in Polonia devine prim-ministru T. Mazowieczki, unul dintre liderii "Solidaritatii". La Chisinau circa 300.000 de demonstranti cer proclamarea limbii romane ca limba oficiala a RSS Moldoveneasca, manifestatiile soldandu-se cu victoria lor. In septembrie, la Sofia incep demonstratii prodemocratice. Peste o luna au loc miscari contestatare in RD Germana. Pe parcursul lunii se produc schimbari la nivelul conducerii. La 9 noiembrie este daramat Zidul Berlinului. In Bulgaria si Republica Moldova se fac schimbari la nivelul conducerii centrale. In 2-3 decembrie, G. Bush si M. Gorbaciov se intalnesc la Malta. In ziua de 3, intreaga conducere a RDG demisioneaza sub presiunea strazii, urmand a fi organizate alegeri libere. La 4 decembrie, la Moscova are loc intalnirea conducatorilor statelor participante la Tratatul de la Varsovia, unde Gorbaciov prezinta o informare asupra discutiilor purtate la Malta. In 10 decembrie, in Cehoslovacia se instaureaza un guvern majoritar necomunist.

"SCANTEIA" LASZLO TÖKES. La 17 decembrie incep demonstratiile anticeausiste la Timisoara. Declansarea revolutiei romane la Timisoara este legata de numele pastorului reformat Laszlo Tökes. Printre altele, acesta protestase in 1988 impotriva sistematizarii satelor. Ca urmare a prezentarii la Televiziunea maghiara a unui interviu acordat de Tökes, episcopia reformata a dispus mutarea pastorului in satul Mineu din judetul Salaj. In fata refuzului constant al acestuia de a parasi Timisoara, autoritatile au incercat evacuarea fortata, sustinuta de un ordin jude-catoresc. Enoriasii reformati dar si populatia Timisoarei s-au solidarizat cu Laszlo Tökes. Era inceputul revolutiei la Timisoara. Extinsa la Bucuresti si in alte orase din tara, revolta populara s-a soldat cu fuga sotilor Ceausescu la 22 decembrie.

DISIDENTA DIN DICTIONARE SI ENCICLOPEDII Cuvantul "disidenta" provine din latina, prin compunerea lui "dis" care inseamna "separat" si "sedere" – "a sta". In circuitul sau cultural, termenul are mai multe acceptiuni. Conform "The Oxford English Reference Dictionary", pe langa sensul de "persoana in dezacord cu majoritatea sau cu punctul de vedere oficial", termenul mai are si intelesul de "diferenta de opinie in materie religioasa, diferenta fata de dogma bisericii oficiale, refuzul de a accepta dogma impusa de biserica oficiala". In "Dictionar politic. Institutiile democratiei si cultura civica" (Bucuresti, 1996), disidenta are doua acceptiuni: prima – "deosebire de opinii, dezacord in raport cu majoritatea, care poate conduce la sciziuni in interiorul unui partid sau coalitii politice, urmate de formarea unor grupari politice separate"; al doilea sens – "pozitie activa a celor ce se opun unui sistem totalitar". Cu referire la disidentul din regimul comunist, istoricul Roy Medvedev opina astfel: "Un disident face mai mult decat sa gandeasca diferit si sa nu fie de acord; el isi declara in mod deschis dezacordul si il probeaza intr-un mod sau altul in fata compatriotilor sai si a statului. Cu alte cuvinte, el nu se plange doar in viata particulara, in fata sotiei sau a prietenilor apropiati". Mediile frecventate de disidenti au fost intotdeauna atent monitorizate de serviciile speciale. Unii contestatari erau arestati, cu altii – se purtau "discutii profilactice de avertisment". "Acesti minori, acesti bolnavi mintal si acesti criminali, opina in 1973 Iuri Andropov, seful KGB-ului la acea data, nu tulbura deloc situatia, in ansamblu normala, din tara."

DREPTURILE OMULUI Primele declaratii oficiale care consemneaza necesitatea respectarii drepturilor omului dateaza din perioada iluminista (secolul al XVIII-lea) – "Carta drepturilor coloniilor americane" si "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului", aparuta in timpul Revolutiei Franceze. Dupa al doilea razboi mondial, la 10 decembrie 1948, Organizatia Natiunilor Unite si-a asumat "Declaratia Universala a Drepturilor Omului". "Enciclopedia de filosofie si stiinte umane" defineste "drepturile omului" ca acele drepturi fundamentale – la viata, libertate, egalitate, siguranta personala si sociala – apartinand unei persoane umane ca atare si pe care orice regim legitim trebuie sa le recunoasca si sa le garanteze, ca pe niste conditii indispensabile dezvoltarii persoanei. Respectarea drepturilor omului a devenit o directie importanta a politicii externe americane in timpul administratiei Jimmy Carter. Astfel, Statele Unite pretindeau altor guverne cu care intretineau relatii de cooperare ca populatia lor sa nu sufere nici un fel de violente, sa aiba asigurate nevoile vitale – hrana, adapost, ocrotirea sanatatii, educatie – si sa se bucure de libertati civile si politice.

PUBLICATII SAMIZDAT Cuvantul rus "samizdat", insemnand "autoeditare", a ajuns sa desemneze literatura care circula clandestin in Europa comunista. Pe foi scrise de mana sau, foarte rar, dactilografiate, circulau la inceput operele literare interzise in URSS, cum ar fi romanul "Doctor Jivago" al lui Boris Pasternak. Cu timpul, samizdatul se dezvolta si se diversifica. Pe langa operele literare au circulat astfel scrisori colective de protest adresate partidului sau instantelor judecatoresti, diferite documente care vorbeau despre abuzurile regimului si altele. In 1968, in URSS in samizdat se difuzeaza un ziar clandestin, cu numele "Cronica evenimentelor curente", care a reusit performanta a 50 de numere. Aparut in conditii grafice mai mult decat modeste si in tiraj adesea de sub zece exemplare, samizdatul circula "din mana in mana". Aparut in URSS, fenomenul Samizdat s-a extins si in alte tari din blocul comunist, in special in Polonia. In anii ’80, in aceasta tara circulau aproximativ 40 de publicatii samizdat. KGB-ul si celelalte servicii speciale monitorizau atent productia si circulatia acestora.