Sihastrii de pe munti

Li se mai spune si departatii de lume sau locuitori ai pustiului. Mai simplu: sihastri.

Departe de lume. L-am intalnit in curtea Manastirii Turnu. Statea pe o banca si asculta slujba de duminica. M-am asezat langa el nestiind ca stau langa un locuitor al pustiului. Am incercat sa intru in vorba cu acel barbat cu ochi albastri; parea sa nu ma auda. "Nici nu stiti langa cine stati. Omul asta este un sfant; ca el mai sunt doar doi sau trei oameni", imi spune un domn intre doua varste. Se recomanda: "Stelian Bosica. Am 200 de familii de stupi. Vin mereu pe aici si pot sa va spun ca il cunosc de mult pe acest om. Haideti, ca poate reusesc sa-l conving sa stea de vorba cu dumneavoastra".

ASA AM AFLAT TOTUL. Pe acel barbat imbracat in sutana il chema Meofit. Are 49 de ani, iar pe ultimii 15 i-a petrecut intr-o grota sapata in munte, asemenea sfintilor care au pus piatra de temelie a Manastirii Turnu. "Casa" lui este departe, la patru ore si jumatate de mers de la Turnu, mult mai sus de Stanisoara. La o oarecare departare de el isi duce zilele un alt pustnic; Alexandru, de 46 de ani, care traieste in munte de 18 ani. Despre el se spune ca nu coboara niciodata; singura fiinta omeneasca pe care o mai vede este Meofit. Cei doi au fost prieteni inca din copilarie. Au ales sa paraseasca lumea inca de tineri pentru a desavarsi experienta descoperirii chipului dumnezeiesc.

"Ni se spune departati de lume, locuitori ai pustiului. Suntem atat de putini pentru ca nu prea mai sunt locuri nepopulate. Am ales sa-mi inchin viata lui Dumnezeu pentru ca am cunoscut viata monahala din cele citite si la un moment dat mi-am dorit sa experimentez total cele aflate", spune calugarul Meofit. De cateva ori pe an, pustnicul coboara din grota sa pentru a-i ajuta pe calugarii de la Turnu la diverse treburi gospodaresti. In viata civila a fost lacatus mecanic, insa se pricepe la orice. Sudeaza electric si autogen, repara motoare. Atunci cand este nevoie de el, coboara printre fratii sai din manastire. Se spune despre el ca are un creier fabulos; nea Stelica stuparul, cel caruia ii datorez discutia cu Meofit, spune chiar despre acesta ca "are creierul a zece oameni".

Cei doi pustnici, Meofit si Alexandru, isi duc zilele in inima muntelui. Se hranesc cu ce le ofera natura salbatica: fructe, radacini... Lamaita, urzica si usturoiul de munte sunt delicatese; atunci cand vor sa se desfete isi ofera cateva graunte de grau. Pentru ei, postul Craciunului sau cel al Pastelui si-a pierdut sensul; intreaga lor viata este un post inchinat Lui. Nu de putine ori, atunci cand isi cauta hrana in creierii muntilor, pustnicii se intalnesc cu animalele salbatice. Nu le este insa teama de ursi si lupi.

"La baza este o cunostinta despre Dumnezeu; apoi apare o linistire. Exista niste trepte ca sa te bucuri de Dumnezeu. La baza sunt rugaciunile; apoi incepi sa descoperi prezenta Lui. Asa cum oamenii percep obiectele, asa si Dumnezeu exista, nu neaparat cu forma si continut. Asta nu inseamna ca nu exista, ci din contra, ca salasluieste in fiecare obiect", spune parintele Meofit.

"Desfatarea trupului cu mancaruri in tineretea sa frageda si plina de must face patimile sa intre repede in suflet si sa-l invaluie moartea" Sfantul Isaac Sirul

"Chinuieste-ti stomacul si, cu adevarat, vei pune atunci lacat gurii, caci limba bolboroseste mai multe atunci cand este starnita de multimea mancarurilor" Sf. Ioan Scararul