Un luptator

Nicolae Filipescu (1862-1916), zis Nicu de catre amici, a fost una dintre cele mai pitoresti si puternice figuri politice ale inceputului de secol XX. Boier din neamul Filipestilor, cu radacini de la 1540, a mostenit bogatia familiei si si-a cultivat carisma necesara carierei.

Activ pe scena politica timp de trei decenii, luand parte la evenimentele de seama ale inceputului de secol XX, boierul Nicolae Filipescu e un amestec de traditie si noutate in viata publica romaneasca a vremii sale. Cu verva lui in ale politicii se impaca cu greu sotia sa, Maria Blaremberg, tanara de conditie buna, cu care are cinci copii, dintre care Grigore urmeaza mai putin stralucit cariera politica a tatalui.

POLITICIAN DE VARF. Nicolae Filipescu debuteaza in viata politica in anul 1887 ca deputat de Braila. Ca orice boier, face parte din Partidul Conservator si pune bazele ziarului Epoca, aparut din 1885 pana la moartea sa. Ca primar al Capitalei intre 1893 si 1895, va introduce tramvaiul electric, va construi o baie populara pentru oamenii saraci si Observatorul Astronomic de pe Dealul Piscului la 12 octombrie 1895. In timpul mandatului sau, Bucurestiul cunoaste pentru prima data iluminarea cu gaz, iar alimentarea orasului cu apa potabila din izvoarele subterane se perfectioneaza.

Cercul Militar: Una dintre ctitoriile sale pe vremea cand a fost primar este Cercul Militar din Capitala

In 1900 si in 1912 ajunge ministru al Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor timp de un an. Din 1910 a fost timp de 15 luni ministru de Razboi, timp in care a echipat Armata Romana cu armament, dand comenzi in strainatate de mitraliere, a construit Cercul Militar si a infiintat liceul militar de la Manastirea Dealului care ii poarta astazi numele.

LUMINI SI UMBRE. S-au incercat mistificari ale imaginii lui Filipescu dupa moartea sa, dorindu-se a fi reprezentat ca un patriot scortos, lipsit de latura umana. Nu e cazul. Nicolae Filipescu a fost un personaj supus greselii, a exercitat o influenta importanta in cadrul Partidului Conservator, dar, din cauza capriciilor sale, l-a macinat. Candid, Filipescu recunoaste: "Poate ca aveti dreptate. Ce vreti, trebuia sa ma luati asa cum sunt. Eu sunt patimas, cand aflu - spre pilda - ca a izbucnit un razboi intre Uruguay si Paraguay, eu fara sa cunosc bine nici o tara, nici pe cealalta, ma pasionez pentru una din doua si cu aceea apoi merg pana in panzele albe!". Carisma lui ii facea pe ceilalti sa-i ierte fanteziile, iar poporul il iubea. Prevazand caracterul lui Filipescu chiar de la inceputul carierei politice, se spune ca batranul conservator Lascar Catargiu ar fi zis: "Multe pozne are sa ne mai faca baiatul acesta!".

PORTRET DE BOIER. In "Memoriile sale", I.G. Duca evoca figura boierului Nicolae Filipescu: "... Statura mijlocie, bine legata, fara eleganta, ochii mari, putin holbati, verzi cenusii, te priveau in fata cu o candoare copilareasca… Nasul putin ridicat, cercetator si obraznic… o mustata incolora, parul de timpuriu albit, o frunte banala, un cap prematur imbatranit, maini groase si proletare". Mainile atat de putin nobile erau neintrecute la caricaturi si darnice peste masura. Implicat in problemele fratilor de peste munti, idealul cel mai fierbinte al lui Filipescu era Marea Unire, pe care insa n-a mai trait sa o vada. Daca alte calitati i-au fost contestate, printre care pripa cu care a sustinut intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, patriotismul ramane o certitudine. Nicolae Filipescu a murit la 29 septembrie "de inima, si se poate zice si de inima rea", zicea Argetoianu. Batalia de la Turtucaia din 1916 i-a ucis speranta Unirii cu Ardealul. I.G. Duca sintetizeaza imaginea lui Nicolae Filipescu si ce a insemnat el: "Prin dragostea sa de neam, imperecheata cu indrazneala lui fata de toti si de toate, boierul Filipescu aparea tuturor ca o ultima evocatiune a boierimii noastre bastinase, cu tot ce ea ne daduse ca bine si ca rau in trecutul nostru istoric".

VITA NOBILA DE FILIPESTI "Filipescu apare ca ultimul boier de legea veche, un nepot de domn din veacul al XVI-lea, imbracat in haine de la Paris si vorbind admirabil frantuzeste. Intrupeaza calitatile si defectele rasei. …Uitandu-te la el, aveai impresia ca trebuie sa-l imbraci cu hainele din vremea lui, sa-i dai buzduganul si armura de otel si sa-l vezi cum pleaca sa se bata cu turcii (…) Curajos pana la temeritate, excesiv de patimas, violent ca un tigru si bun ca un copil (…), spirit de casta pronuntat, avand insa atitudini de bunavointa patriarhala pentru tarani, iubitor de viata si de femei." "Insemnari din zelele razboiului nostru", Octavian Goga. PRIMARUL FACE BRESE IN ARMATA PENTRU CETATENI Una dintre intamplarile de pomina din timpul mandatului de primar al lui Nicolae Filipescu s-a petrecut in 1894. Strada Francmazona nu avea iesire pe cheiul Dambovitei decat prin curtea unei cazarme, Malmezon. De la o vreme li s-a interzis locuitorilor de pe strada sa mai treaca prin curtea cazarmii, acestia trebuind sa ocoleasca mult. Filipescu a intervenit, sesizat de oameni: s-a dus la ministrul de Razboi, generalul Lahovary, s-a dus la ministrul de Interne, Lascar Catargiu. Nimic. Filipescu a vazut doar o solutie - scandalul. A luat maturatorii si au pornit spre cazarma. Garda a dat alarma si s-a pornit un mic razboi, intreg regimentul de artilerie a iesit si oastea maturatorilor, in frunte cu primarul Filipescu, a fost facuta prizoniera. La fata locului au venit generalul Arion, generalul Lahovary, Lascar Catargiu. Problema s-a transat rapid, portile s-au deschis, spre multumirea celor de pe strada Francmazona. Intamplarea e evocata de T. Pisani, fost redactor-sef la ziarul Epoca, in discursul din 1931, cu ocazia unei subscrieri publice pentru a se inalta o statuie lui Nicolae Filipescu. BOIER IUTE LA MANIE Impulsivul Filipescu il provoaca la duel in 1897 pe Gheorghe Em. Lahovary din cauza unui articol defaimator. Lahovary isi cere scuze. Degeaba. Bun scrimeur, Filipescu isi raneste adversarul, care moare dupa cateva minute. Nicolae Filipescu a fost condamnat la sase luni de inchisoare si iese de pe scena politica un an. La 1914, Filipescu a mai avut un duel cu pistolul cu alt coleg de partid, A. Florescu. Acesta s-a pronuntat pro-expropriere, desi era boier. Intaratat, Filipescu i-a urat: "Sa te duci in p… ma-tii!". Cei doi au tras cate un glont de la 25 de pasi, fara sa se raneasca.

Bibliografie: Documentarea s-a facut din: Octav-George Lecca - "Familiile boieresti romane", Constantin Argetoianu - "Memorii. Jurnale", T. Pisani - "Cuvantare Nicolae Filipescu", Stelian Neagoe - "Istoria guvernelor Romaniei", Neculai I. Staicu Buciumeni - "Nicolae Filipescu, marele roman".