Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
POVESTEA UNUI ACTOR
"Un actor grabit"... cine nu l-a fredonat macar o data? Dar ce se ascunde cu adevarat in spatele versurilor?
Am avut nenorocul sa pierdem o artista minunata care, suntem siguri, nu ar fi ezitat sa raspunda chemarii noastre in vederea realizarii acestei Editii de Colectie. Laura Stoica. Pentru a afla povestea "Actorului grabit" am scotocit prin sertarele textierei Andreea Andrei (fiica neuitatului compozitor George Grigoriu), care a compus versurile.
URGENT. "L-am cunoscut pe Bogdan Cristinoiu atunci cand era in clasa a XII-a sau primul an de facultate, la un festival in Bucuresti. Andrei Kerestely si Bogdan Cristinoiu erau doi tineri talentati. Sotul meu, Ionel Tudor, era in juriu si le-a dat doua premii foarte mari. Dupa un an am primit un telefon de la tatal lui Bogdan, Ion Cristinoiu, care mi-a spus ca are nevoie, dar urgent, rapid, de seara pana dimineata, daca se poate, de un text la o piesa pentru Bogdan. Mi-a adus o caseta si am inceput sa lucrez. Mie imi este foarte usor sa lucrez incepand cu refrenul. Daca gasesc asa-numitul cap de refren, atunci mi-e usor. La aceasta piesa l-am gasit foarte repede. Este drept, m-am si inspirat dintr-o poveste reala, chiar cu un actor, o poveste care se petrecea in jurul meu, insa nu voi spune despre cine era vorba. Asa ca a fost usor, parca textul curgea pur si simplu din pix. Dupa nici doua-trei ore l-am sunat pe Ion, chiar l-am trezit din somn. I-am spus: «Hai, Ion, sa-ti dictez textul». Eu dictam, el scria la telefon si, din cand in cand, il intrebam cum i se pare. Mie mi se parea ca se potriveste manusa cu melodia. El insa nu a fost prea incantat. M-am simtit si prost la un moment dat. Uite cat imi dadeam silinta si el nu parea deloc incantat de text! Andrei Kerestely lipsea atunci din Bucuresti, nu stiu ce se intamplase. Mi-am dat seama apoi de ce textul era urgent. Exista un concurs, ceva gen slagare in devenire... Cred ca despre el era vorba, o incercare de revenire dupa Revolutie. In 1991. La acel concurs am avut doua texte, «Un actor grabit», a lui Bogdan Cristinoiu, pe care o canta Laura Stoica, dar si «Te rog, domnisoara, nu pleca», a lui Ionel Tudor, cantata de Gabi Cotabita. Nici una din piese n-a luat nimic. Dar nici una."
A REZISTAT. "Pana in vara insa aceste doua piese au ajuns mari slagare. Noi, in vara, cu «Domnisoara, nu pleca» am luat chiar Trofeul la Mamaia, la festival, nu mai stiu daca Bogdan s-a prezentat atunci, nu imi aduc aminte, dar ambele piese au devenit slagare. Unul a rezistat ceva mai mult, «Un actor grabit». Stiu ca Bogdan nu prea a lucrat mult, cred ca era a doua lui piesa, cu prima a luat nu stiu ce premiu la un concurs de tineret, a doua a fost aceasta si a mai facut vreo doua-trei si cam atat. La urmatoarea piesa tot cu mine a lucrat, s-a numit «Prizonier» si o canta Gabi Cotabita. A dat si titlul unui CD, de altfel primul aparut in Romania dupa revolutie. Gabi a facut mai multe filmari la multe melodii. Laura Stoica si Bogdan Cristinoiu erau prieteni buni, cred ca asa a ajuns sa cante ea piesa. Mai mult de atat nu stiu. Cu un an inainte, ea luase marele trofeu la Mamaia cu «Da, Doamne, cantec», asa s-a lansat, iar cu «Un actor grabit» a confirmat. A ajuns piesa ei emblema".
 |
SIMBOLUL UNEI GENERATII
Citește pe Antena3.ro
UN ACTOR GRABIT - PIESA EMBLEMA A LAUREI STOICA
Un actor grabit, care spune replica si-apoi a plecat zambind, Un actor grabit, care-a si uitat ce a rostit pe scena, Un actor grabit, care pleaca imediat ce piesa a luat sfarsit, Bucuros ca rolul a fost usor, alearga spre alt decor. Vad cum stai, te framanti si-ti lipseste curajul De a-mi spune ce s-a-ntamplat. Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum, Nu cauta un alt drum. Vrei sa joci un alt rol, dar nu poti convinge, Ai vrea sa cred ca ti-e greu. Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea ai fost... Refrenâ¦
