Zoia si ouale

Niciodata nu da publicului mai mult decat merita. Si nu vrea nici sa plictiseasca.

Zoia Alecu isi foloseste harul ca si cum ar fi un parfum foarte scump. O picatura este de ajuns pentru a raspandi esenta "oualor de roua". Isi cunoaste foarte bine publicul, pe care-l trateaza dupa cum merita: "Am fost huiduita cinci minute, fara ca publicul sa stie ce-mi poate pielea, astfel ca l-am tratat si eu in sictir si nu m-am dus la bis decat dupa ce a aplaudat cinci minute in sir. Am aparut pe scena si am cantat doar o strofa si-un refren din «Oua de roua»".

PANA LA CAPAT. S-a calit si, indiferent de cum o primesc oamenii, Zoia nu mai iese din scena pana nu termina ceea ce are de transmis. "La 18 ani, cand am mers prima oara in turneu cu Savoy, sala era plina de oameni beti. Publicul mi se parea ca este un monstru cu sapte capete. Am incercat sa ma produc intr-un fel, dar n-am avut curajul sa merg pana la capat. Am iesit din scena. Toata trupa era in chiloti, nu apucase sa se imbrace. «Bai, imbracati-va, ca a iesit proasta din scena», striga cineva in culise. Dupa ce Savoy a terminat concertul, solistul vocal, George Mitrea, a venit si mi-a spus: «Auzi, papusa, tu te-ai gandit ce vrei sa faci in viata? Daca vrei cu adevarat sa canti, trebuie sa ramai pe scena si sa mori cu publicul de gat. Poti sa te... bip pe vocea ta!». In acea seara am luat decizia ca, moarta-coapta, sa nu mai ies din scena."

IMPARTEALA. Zoia nu este o fire complicata. Intotdeauna a avut o doza de optimism, fiind totodata si foarte activa. A tinut atat de mult la cantat, incat si-a comutat viata pe programul doi. "Cu toate acestea, fiul meu a fost - si asa va ramane - number one pentru mine. Are 25 de ani si-l cheama Ioan. Am doua divorturi la activ. Imi displace profund ca partenerul meu de viata sa-mi faca program. Intotdeauna eu l-am lasat in pasi de voie. Niciodata un barbat n-o sa ia locul profesiei mele. Am primit un har de la Doamne-Doamne, nu pot sta incuiata in pivnita ca sa-mi cant mie insami. Trebuie sa impart cu lumea ceea ce mi s-a dat." Chiar asa, Zoia, sa dai, nu te zgarci! Dar nici nu te risipi! De fapt, stii tu mai bine...

"Scriam poezii in Parcul Groapa Leilor, de pe Kiseleff. Stateam intinsa pe o piatra si ma uitam la copaci, la frunze. Era vara spre toamna... Eu am un cult pentru Maria Tanase... Dupa doua ore de contemplare, am inceput sa stau de vorba cu ea: «Stiai tu, Marie, ca roua e vie...». Si uite asa s-a nascut «Oua de roua»" - Zoia Alecu