Dinamo - Gloria / O sarbatoare mult prea trista

Nu numai dinamovistii l-au iubit, ci intreaga suflare romaneasca. Poate ca, daca ar fi trait intr-o alta conjunctura politica, nume ca Pele sau Maradona ar fi ramas simple curiozitati exotice.

Florea Dumitrache nu mai este. Dar a fost si va ramane in memoria iubitorilor de fotbal de pretutindeni drept cel mai mare atacant pe care l-a dat Romania in secolul XX.

OMAGIU. Cel cunoscut in cercurile microbistice drept Mopsul a incantat tribunele si a creat chiar generatii de dinamovisti. Daca el nu exista, probabil ca Dinamo nu ar mai fi acum Dinamo.. "Am inceput sa tin cu Dinamo cand l-am vazut jucand pe Dumitrache. A murit un mit. Sper ca n-a murit Dinamo lui Florea Dumitrache." Asa ne-a declarat ing. Radu Ciuceanu, sustinator al echipei din Stefan cel Mare.

Aceleasi sentimente contradictorii ii macina pe toti fanii. Daca va invinge, Dinamo are sansa castigarii titlului de campioana cu multe etape inainte de final. Ar fi o sarbatoare trista, pentru ca Florea joaca de-acum numai printre nori...

In cinstea lui, www.dinamomania.net prezinta articole si materiale video dedicate marelui fotbalist. Mergeti si vizionati. Florea Dumitrache merita omagiul nostru, al tuturor.

Cine suntem ?... sau dimineata joilor triste.

articol realizat de www.dinamomania.net - site-ul suporterilor dinamovisti

A fost incertitudinea existentiala a umanitatii indiferent de perioada presocratica, patristica, moderna , contemporana. Este si intrebarea, dinamovistilor din cotidianul meciurilor sau a joilor indurerate pe care le-am trait. Nu deseori simtim gustul izbanzii sau al umilintei ;desi umilinta se spune ca ne desavarseste spiritul, am simtit-o de mult prea multe incat sa ne-o mai dorim petru desavarsire;o vrem instrainata, abandonata. Noi, suporterii suntem oamenii clipei sau mai exact avem vesnicia si destinul unei lumanari.Asezati singuri, ne stingem intr-o clipa, dar pusi alaturi de alte mii sau zeci de mii, putem arde zile intregi, lumina nopti apasatoare, supravietui ani. Sau altfel spus, avem soarta harazita celor din linia intai, a ostasilor ce aud primii suierul glontului , calca reduta adversa sau simt apropirea victoriei.. Cei pentru care luptam, si care uneori se suprapun chiar peste stindardul idealurilor noastre, sunt generalii simbolurile nostre doar fizic trecatoare. Intr-o clipa de geniu, sau printr-un efort supraomenesc, fiintele din raiul nostru alb-sangeriu insufla mandria si dorinta de a fi dinamovisti, nu in trecut, nu astazi, ci dincolo de ea, de moarte, pasul suprem dintre vieti. Catedrala dinamovismului isi are arcadele ridicate de Ozon, T. Ionescu, Angelo, Parcalab, Lucescu, Varga, Nunweiller, Multescu, Orac, Andone, Raducioiu, Hildan si cu voia dumneavoastra Florea Dumitrache. Altarul la care slujim sunt victoriile, performantele unice, golurile inegalabile, aerul sfant de acolo iau forma aburilor din strigatul nostru cand razbatem. Am spus toate acestea, tocmai sa realizam ca joi, a cazut un stalp din religia noastra, prabusire ce nu ne va descuraja, ci prin ruinele sale nevazute vor iesi alte vlastare la a caror umbra ne vom striga in continuare mandria.. Dinamo suntem Noi si Ei, mereu impreuna, indestructibili, vise peste vremuri, invingatori in prezent. Caci noi fara ei, am fi doar stinghere sfesnice din biserici uitate iar, Ei fara suflul si credinta noastra, ar ramane doar icoanele in paragina istoriei. Joi dimineata, Dinamo a murit putin. Astfel ne-am reamintit ca oamenii doar palpaie sau strafulgera, pe cand capitanii nostri transcend pentru a ne sustine, in fata uitarii, dorul de Dinamo. Imi este imposibil sa nu cred ca in aceasta joi, nu s-a nascut un alt viitor dinamovist, care peste vremuri ne va aduce aminte de saritura si golurile Mopsului.Viata sa va fi atunci complet ocrotita daca se va afirma pe verdele stadionului Florea Dumitrache.