POVESTE DE CRACIUN - Vlad Ana

Dragii mei,

Desi sunt la varsta venerabila (50 de ani), traiesc cu aceeasi vie emotie intamplarile copilariei mele legate de Sarbatorile de iarna. Traiesc la tara, unde credinta si dragostea de Dumnezeu sunt mai puternice, asemenea intamplarilor legate de divinitati. Locuiam intr-o casa modesta impreuna cu bunica, parintii si cei 2 frati ai mei. Eram preferata bunicii, careia ii port si numele si care era mereu alaturi de noi, povestindu-ne tot felul de istorioare din Biblie sau cantandu-ne cantece legate de Craciun, Pasti sau Sf. Nicolae. Intr-o seara tarzie de iarna, fiind asezati la gura sobei, ne-a povestit despre existenta unor fiinte supranaturale care ne calauzesc pasii in viata spre Bine sau spre Rau, respectiv spre ingeri sau spre demoni.

Ne-a cantat si cateva cantece ale Craciunului, ce mi-au ramas si acum in minte. Facandu-se tarziu, ne-am culcat, eu preferata bunicii dormind cu ea in acelasi pat. Peste noapte, exact cu vreo doua seri inaintea Craciunului, m-a trezit bunica din somn, miscandu-ma si facandu-mi semn ca sa nu vorbesc. In acel moment s-a auzit un cor dumnezeesc cantand in fata cismelei ce curgea si se afla chiar langa peretele camerei noastre. Pret de cateva minute am stat nemiscata, ascultand ceva ce nu se poate descrie in cuvinte. Simteam ca am pasit intr-un alt taram decat cel pamantesc, iar prin fata ochilor imi zburau niste ingeri cu aripioare... Am adormit in cantecele lor, iar dimineata, crezand ca am visat, am intrebat-o pe bunica, aceasta confirmandu-mi ca a fost real si spunandu-mi ca numai oamenilor credinciosi le e dat sa vada asemenea minuni. Aceasta intamplare m-a urmarit toata viata, facandu-ma sa devin foarte apropiata de oameni si de Dumnezeu. Bunica avea o inima foarte buna, era saritoare la necaz si isi ajuta oricand aproapele. Dansa a mai avut si alte trairi asemanatoare celei povestite de mine, dar pe care la varsta de 98 ani le-a dus cu dansa pe veci fara a le marturisi. Am asternut aceste ganduri in amintirea unei fiinte dragi pe care am divinizat-o si pe care am pierdut-o, negasindu-i asemanarea pe Pamant.

Vlad Ana, Sibiu