Usurinta de nesuportat

Luni seara. Ora 7. Jurnalele de stiri incep, toate, ca de obicei, cu fetita moarta, de parca-am fi intr-un film englezesc dintre razboaie, fara sfarsit.

La TVR, de aceasta data, domnul Adrian Nastase plecase cu putina treaba, asa ca nu l-am vazut. In schimb, dl Pascu, un demnitar amabil, care adesea, alaturi de dl Talpes, un demnitar misterios, isi completeaza lacunele lexicale prin recursul, ezitant, la "aceasta chestiune", a sarit, uimitor, chiar si pentru un expert militar mai vechi, dintr-un Tab in Irak intr-un avion, iar englezesc, deasupra Romaniei. Atentie, i se pregateste ceva acestui ministru, mi-am spus deloc ingrijorat. Oameni ca el se descurca in orice imprejurare. Era cat pe ce sa schimb canalul, iarasi la camataria santajeaza Romania, cand am, in sfarsit, rasplata pe care o merit de multa vreme, ca privitor sado-masochist al tuturor jurnalelor tv ale serii. Tot la TVR. Un domn in varsta, intr-o giaca deschisa la culoare, vorbeste, destul de nervos pentru imprejurarea data, dand din maini si invocand apele freatice. Un altul, intre doua varste, chelios si cu o fata vag asimetrica, il completeaza pe primul, laconic si la fel de morocanos. Diversi indivizi le tin isonul, dar stingheri, ca si cum si-ar cere scuze ca au nimerit intre cei doi. Crainicul spune ceva despre rezolvarea problemei apei la Bucuresti. Va fi mai multa presiune, ceea ce, din experienta proprie, imi surade mereu. Nu imediat insa, in 2005! Asa deci, dupa alegeri. Atunci s-o fi dat cel putin la emisiunea despre prostata, spre binele oamenilor, si intre alegeri! Domnii care populeaza insistent reportajul nu sunt prezentati. Unul este Ion Iliescu, celalalt, Traian Basescu. Parca-i stiu de undeva, din epoca aceea tulbure, dintre Ceausescu si capsuniada euro-atlantica. Sigur, ei sunt foarte aproape de oameni, impartind fara sovaiala painea, mereu deasupra apelor tulburi ale tranzitiei. Acum merg alaturi, prin hartoape, ca doi controlori de fonduri fixe la ministerul aprovizionarii. Ei ar avea mai multe in comun, dar cameramanul refuza sa ni-i arate de aproape impreuna, ca si cum imaginea aceasta, dezbracata de numele si calitatea lor, le-ar trada, in mod suspect, adevarata identitate. Presedintele Iliescu si primarul Basescu, cei mai alesi dintre politicienii momentului, au fost saltati de TVR in cea mai spectaculoasa operatiune de sechestrare a identitatii si profesiei la care am asistat, prin televiziune, in ultimii ani. Nu le-au mai ramas decat chipul si cautatura ingrijorata de adancurile pamantului. Cineva a decis ca a-i numi, intr-un moment politic atat de fraged, de delicat, pentru tara si televiziunea publica, echivaleaza cu o greseala politica grava. E mai bine sa-l dai pe Pascu de doua ori, pe doua continente si mijloace de transport, la aceeasi ora decat o singura data pe Iliescu si Basescu scormonind mahalalele in cautare de surse, dar fara nume si ocupatie, ca doi celebri aurolaci generici ai vremurilor noastre. Fiecare luat in parte e OK. Ma rog, chestie de gust. Unul pleaca, altul vine, dar asta fac oricum de cel putin 15 ani. Au ceva in comun cu apa, oarecum in mod complementar. Primul, domnul in varsta cu giaca bej, e un iscusit profesionist al adancurilor namoloase, acolo unde se urzesc comploturile naturii. Al doilea prefera suprafata nelinistita, dar stralucitoare a marilor, purtand etern amintirea vapoarelor de altadata. S-au intalnit acum la Crivina ca sa descopere noi izvoare, mai puternice, mai vii ca oricand, inca ascunse privirii. TVR a hotarat ca aceasta intalnire, intalnirea singurilor barbati alesi ai momentului, nu poate fi trecuta cu vederea. Dar daca tot ii putem vedea, atunci mai bine sa nu stim cine sunt. Din frica lor si sensibilitatea noastra s-au nascut conducatorii intotdeauna.