Nu lăsa ora de iarnă să te transforme în legumă

Ora de iarnă. Zile mai scurte, nopţi – evident – mai lungi. Şi tot mai puţină energie. Lucru care se observă şi când vine vorba despre exerciţiile zilnice sau săptămânale care făceau parte, până de curând, din programul de rutină. De ce nu mai avem chef de mişcare iarna şi cum putem învinge această stare păguboasă?

La ora când scriu acest text obişnuiam, măcar de două ori pe săptămână, să fug de la serviciu. La propriu şi la figurat. Reuşeam să "fur" 30-40 de minute pentru o alergare scurtă, dar eficientă pe stadionul din apropierea redacţiei. În zilele bune, prindeam şi apusul soarelui pe pista de atletism. Sursă în plus de endorfine. Atât de eficiente, încât chiar mă întorceam la muncă zâmbind şi gata de proiecte restante.

N-aş ieşi să alerg pe bezna asta nici cu Poliţia. Întunericul mă indispune. Am senzaţia că-n cel mult două ceasuri ar trebui să mă culc. Că ziua trebuie să se încheie urgent, că sunt obosită-frântă şi abia m-aş târî până la maşina din parcare. De unde energie, forţă şi chef pentru un minicros de câţiva kilometri?

Un aşa-numit "personal trainer" consultat de The Telegraph a reuşit să-mi ofere câteva explicaţii şi răspunsuri. Totul este, spune el, o chestiune de motivaţie. "Eşti la fel de obosit la ora 18:00 într-o zi normală de septembrie pe cât eşti într-una de noiembrie. Numai că absenţa luminii soarelui şi a temperaturilor prietenoase pentru organism îţi consumă «bateriile» mult mai rapid", spune Jim Stubbs.

Teoretic, problema confortului termic se poate rezolva rapid cu un trening mai gros. Plus că mi se pare motivant să scot aburi pe gură în timp ce alerg. Îmi dă senzaţia lucrului bine făcut şi o anumită doză de automulţumire pentru că sunt ambiţioasă şi luptătoare. Însă, oricâtă voinţă aş avea, nu pot întârzia lăsarea întunericului, o dată cu care motivaţia se duce pe apa Sâmbetei. Ceea ce mă poate arunca direct într-un cerc vicios greu de rupt, avertizează expertul britanic. "Venirea iernii ne reduce capacitatea de a menţine un bun echilibru emoţional şi phihic; venirea iernii scade puterea de concentrare şi motivaţia; practicarea regulată a unui sport asigură un tonus fizic şi psihic bun".

De aici am înţeles următoarele: vine iarna, devii o legumă, nu mai găseşti energia de a face sport şi devii şi mai legumă. Sfatul expertului - este esenţial să te învingi şi să îţi respecţi programul de exerciţii. "Dacă este posibil, reorganizaţi-vă programul în aşa fel, încât să puteţi alerga pe timpul zilei." Brusc, expertul nu mă mai ajută.




Dimineţile-mi sunt copleşite de alte probleme decât bălţile de pe pista de alergare, iar să plec de la redacţie la ora amurgului m-ar face candidat sigur la prima tură de disponibilizări "de criză".

Am înţeles înainte de parcurgerea întregului articol din The Telegraph că n-am să primesc nici un răspuns edificator, nici o soluţie salvatoare. Dar ar putea fi o idee bună să încep să iau nişte suplimente de vitamina D. E o sugestie care n-are cum să-mi strice, dacă e să-i dau crezare lui Jim Stubbs. Mai ales că are legătură tot cu reducerea, pe timp de iarnă, a expunerii la sursa naturală de lumină - soarele.

"Suplimentele de vitamina D sunt disponibile în majoritatea farmaciilor, iar dacă optaţi pentru cele fabricate în combinaţie cu uleiul de peşte, le veţi face bine şi articulaţiilor", spune Stubbs. O altă cale de completare a dietei (dacă tot lipsesc lumina, Soarele, căldura, cheful, motivaţia etc.) include peştele gras, ouăle şi unele tipuri de cereale.

Am mai aflat de la Jim Stubbs că organismului meu îi place rutina. N-aş fi zis, mai ales că cele mai eficiente runde de alergare au fost cele neprevăzute, în zile în care m-am felicitat ceremonios pentru inspiraţia de a arunca în portbagaj treningul şi adidaşii. "Pentru a nu ceda în faţa tentaţiei de a renunţa la sport, faceţi totul ca să reuşiţi să vă ţineţi de un anumit program. O soluţie pentru a vă păstra motivaţia şi în lunile de iarnă ar fi să vă înscrieţi la diverse competiţii sportive - un cros, un concurs de înot. Vă va scoate din hibernare ambiţia", spune expertul consultat de Telegraph.

Crosul pentru o inimă sănătoasă tocmai s-a încheiat. La fel cel al Loteriei Naţionale. Concursuri de înot pentru mai mult decât amatori există cu siguranţă în Anglia, dar lipsesc cu desăvârşire la noi. Aici poţi număra pe degete bazinele în care ar putea avea loc măcar nişte cursuri decente. Până la următoarea ediţie a Olimpiadei Jurnaliştilor mai e un an. Dar o competiţie cu ora de iarnă şi, de ce să nu recunosc, cu propria-mi lene ar putea fi cea mai interesantă confruntare din viaţa mea.