Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Are cuvântul psihiatra Karen Horney, autoarea lucrării: Personalitatea nevrotică a timpului nostru (Editura Trei, 2025): „Fantasma se oferă ca un astfel de remediu. Din ce în ce mai mult, persoana nevrotică înlocuiește obiectivele realizabile cu idei grandioase. Valoarea acestora pentru ea este evidentă: ele acoperă sentimentele insuportabile de nimicnicie; îi permit să se simtă importantă fără a intra în vreo competiție și, astfel, fără a risca nici eșecul, nici succesul; îi permit să-și construiască o ficțiune de măreție dincolo de orice obiectiv realizabil. Valoarea de fundătură a fantasmelor grandioase le face periculoase, deoarece fundătura are avantaje clare pentru nevrotic în comparație cu drumul drept înainte. Aceste idei nevrotice de grandoare trebuie distinse însă de cele ale persoanei normale și de cele ale psihoticului”.
Pilonul stimei de sine
Mai precis? „Până și persoana normală gândește uneori despre sine că este extraordinară, atribuie o importanță exagerată lucrurilor pe care le face sau are fantezii despre ce ar putea realiza. Dar aceste fantezii și idei rămân simple arabescuri decorative și nu sunt luate foarte în serios. Persoana psihotică cu idei de grandoare se află la celălalt capăt al spectrului. Ea este convinsă că este un geniu, împăratul Japoniei, Napoleon, Hristos și respinge orice dovadă a realității care poate să-i infirme convingerea; nu poate înțelege sub nicio formă că, în realitate, este numai un portar sărac, un pacient într-un azil sau obiectul disprețului sau ridicolului. Dacă devine conștientă de discrepanță decide în favoarea ideilor sale grandioase și crede că ceilalți fie nu înțeleg bine, fie o tratează intenționat cu lipsă de respect pentru a o răni. Nevroticul se plasează între aceste două extreme. Dacă este cât de cât conștient că autoevaluarea sa este exagerată, reacția lui conștientă seamănă mai mult cu cea a unei persoane sănătoase. Dacă în vise apare ca un rege deghizat el poate considera că astfel de vise sunt amuzante. Deși conștientul lui le respinge ca ireale, fantasmele de grandoare au pentru el o valoare emoțională similară cu cea pe care o au pentru un psihotic. În ambele cazuri, motivul este același: ele îndeplinesc o funcție importantă. Deși fragile și instabile, aceste fantasme sunt pilonul pe care se sprijină stima sa de sine și de aceea trebuie să se agațe de ele”.
Frica de eșec
Pe fir: „Pericolul pe care îl prezintă această funcție a fantasmelor se manifestă în situațiile în care stima de sine primește o lovitură. Atunci pilonul se dărâmă și nu își mai poate reveni. De exemplu, o fată care avea motive întemeiate să creadă că este iubită și-a dat seama că bărbatul ezita să se căsătorească cu ea. Într-o discuție, el i-a spus că se simte prea tânăr, prea lipsit de experiență pentru a se căsători și că i se pare mai înțelept să cunoască și alte fete înainte de a se lega definitiv. Ea nu a putut să își revină după această lovitură, a devenit depresivă, a început să se simtă nesigură în munca ei, a dezvoltat o frică enormă de eșec însoțită de dorința de a se retrage din tot, atât din interacțiunile sociale, cât și din activitatea profesională. Frica era atât de copleșitoare încât chiar și evenimentele încurajatoare, cum ar fi decizia ulterioară a bărbatului de a se căsători cu ea și propunerea unei slujbe mai bune, însoțită de aprecierea măgulitoare a abilităților sale, nu au reușit să o liniștească. Nevroticul, spre deosebire de psihotic, nu poate să nu înregistreze cu acuratețe dureroasă toate miile de mici incidente ale vieții reale care nu se potrivesc cu iluzia sa conștientă”.
Cercul vicios
Concluzia: „În consecință, autoevaluarea sa oscilează între a se simți grozav și a se simți lipsit de valoare. În orice moment poate trece de la o extremă la alta. Exact în momentul în care el se simte cel mai convins de valoarea sa excepțională, poate fi uluit că îl ia cineva în serios. Sau, în momentul în care se simte mizerabil și umilit, poate fi furios dacă cineva consideră că are nevoie de ajutor. Sensibilitatea sa poate fi comparată cu cea a unei persoane cu tot corpul dureros, care tresare la cea mai mică atingere. Se simte cu ușurință rănit, disprețuit, neglijat, ignorat și reacționează cu resentiment răzbunător proporțional. Aici vedem din nou acționând un «cerc vicios». Deși ideile grandioase au o valoare clară de reasigurare și oferă un anumit suport, fie și numai imaginar, ele nu numai că întăresc tendința de retragere, dar, prin intermediul sensibilității, generează mai multă furie și, prin urmare, mai multă anxietate”.
„Persoana psihotică cu idei de grandoare este convinsă că este un geniu și respinge orice dovadă a realității care poate să-i infirme convingerea”, Karen Horney, psihiatră
„Deși ideile grandioase au o valoare clară de reasigurare și oferă un anumit suport, fie și numai imaginar, ele generează până la urmă mai multă furie, mai multă anxietate”, Karen Horney, psihiatră
Citește pe Antena3.ro
