Medicamentele – un univers în expansiune

De la primele leacuri folosite (muguri, frunze sau rădăcini de plante, pulberi de minerale, oase  pisate) la formulele sofisticate ale medicamentelor moderne este un drum lung şi sinuos, ce trece prin alambicurile alchimiştilor, experimente haotice, teste controversate pe oameni sau animale, până în laboratoarele moderne, o esenţă a cuceririlor ştiinţifice multidisciplinare.

Există remedii – mai mult sau mai puţin eficiente – pentru absolut orice: medicamente care accelerează sau inhibă, care susţin sau dezintegrează, care blochează sau declanşează, medicamente care tronează în farmacii sau se revarsă pe rafturile supermarketurilor. Chiar în clipa în care vorbim, câteva noi medicamente au fost lansate pe piaţă, astfel că încercările de a le distinge şi utiliza înseamnă un efort inutil şi uneori periculos pentru cei mai mulţi dintre noi, reprezentând privilegiul medicului şi farmacistului, obţinut printr-un studiu serios şi continuu, aceştia trebuind să devină principalii dvs. sfătuitori. Este, poate, interesant şi folositor însă să cunoaşteţi cele mai importante şi uzitate clase de medicamente, pentru a înţelege mecanismele terapeutice, efectele benefice şi adverse, pentru o relaţie mai eficientă cu medicul care vă tratează.

Modul de administrare

Există numeroase căi de administrare a medicamentelor, în funcţie de natura maladiei, caracteristicile substanţei active (absorbţie, eliminare, reacţii nedorite), particularităţile organismului bolnavului: oral (prin înghiţire), injectabil, auricular, nazal, ocular, tegumentar, vaginal sau intrarectal, frecvent substanţa activă existând sub  mai multe forme  de prezentare. Pe de altă parte, există medicamente care acţionează pe un organ,  la distanţă mare faţă de locul unde au fost administrate (plasture împotriva fumatului, plasturi hormonali). Cele administrate pe cale orală se găsesc în esenţă sub formă solidă (comprimate, drajeuri, capsule) sau lichidă (soluţii, suspensii, siropuri).

Comprimate

Comprimatele au forme, dimensiuni, culori, însemne diverse (foarte importante pentru identificarea lor, elemente  la care trebuie să fiţi foarte atenţi) şi se obţin prin presarea substanţelor conţinute. Drajeurile sunt comprimate, acoperite cu un alt strat, fie pentru a proteja conţinutul, fie pentru a masca un gust sau miros neplăcut. Capsulele au un înveliş de amidon sau gelatinos, în care se găseşte substanţa activă, care este astfel protejată de factori interni şi eliberată mai uşor.

Lichide

Soluţiile au aspect omogen, în schimb suspensiile sunt formate din substanţe insolubile, fin pulverizate, ce trebuie agitate bine la administrare, iar siropurile au un conţinut mare de zahăr. Supozitoarele conţin substanţa activă într-un înveliş ce se topeşte la temperatura corpului, având o formă cilindrică, fiind administrate rectal,  iar ovulele sunt sferice sau ovoidale şi se administrează intravaginal. Sprayurile se folosesc nazal sau bucal, în timp ce soluţii apoase sau uleioase se aplică nazal sau auricular, cu o pipetă sau picurător. În ochi se instilează preparate specifice (colire), acestea trebuind să fie perfect sterile şi de o concentraţie specifică. La nivel tegumentar, se folosesc unguente, creme sau loţiuni.

Pentru inimă

Medicaţia inimii este vastă, ea incluzând cardiotonice, antiaritmice, vasodilatatoare, beta blocante, blocante ale canalelor de calciu, anticoagulante, diuretice etc.  Cardiotonicele stimulează forţa de contracţie a cordului şi astfel îmbunătăţesc circulaţia periferică şi, implicit, oxigenarea ţesuturilor. Sunt indicate în insuficienţă cardiacă şi în tulburările de ritm. Tot în aritmii (fibrilaţie atrială, flutter atrial, tahicardie paroxistică ventriculară, extrasistole etc.)  sunt indicate şi antiaritmicele, un grup larg şi eterogen de medicamente care regularizează ritmul şi frecvenţa cardiacă. Coronarodilatatoarele îmbunătăţesc irigaţia inimii şi sunt indicate în principal în cardiopatie ischemică. Beta blocantele scad forţa de contracţie a inimii şi frecvenţa cardiacă, fiind indicate în hipertensiune arterială, angină pectorală, tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă, prevenirea apariţiei unui infarct miocardic la pacienţii care au un atac de cord în antecedente. Blocantele canalelor de calciu împiedică pătrunderea calciului în celula cardiacă şi pereţii vaselor, scăzând forţa de contracţie a inimii şi frecvenţa cardiacă, şi pe de altă parte inducând vasodilataţie periferică. Sunt indicate în hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică şi în unele aritmii. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei împiedică formarea acestei substanţe, care are un puternic efect vasoconstrictor, producând astfel vasodilataţie, fiind indicată în tratamentul hipertensiunii arteriale.

Alte anti

Antispasticele înlătură contracţia dureroasă a muşchilor netezi, fiind indicate în colici biliare, intestinale, renale sau în dismenoree. Antiinflamatoarele sunt împărţite în două mari clase: steroidiene şi nesteroidiene. Cele nesteroidiene sunt folosite în combaterea durerii şi inflamaţiei în artrite, afectări musculare şi ligamentare, dismenoree, dureri postoperatorii, cefalee, migrene etc., şi trebuie luate cu grijă, deoarece pot produce hemoragii gastrice sau pot agrava unele afecţiuni preexistente (astm bronşic, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă sau renală etc.). Miorelaxantele reduc spasmul musculaturii striate şi sunt indicate în traumatisme, unele afecţiuni reumatismale, tulburări neurologice etc. Antihistaminicele blochează receptorii histaminici şi sunt indicate în stările alergice.  Antibioticele sunt indicate în tratamentul infecţiilor bacteriene. Există antibiotice cu spectru larg şi altele specifice, dar oricum este important ca ele să fie luate numai la indicaţia medicului. Antimicoticele sunt indicate în tratamentul infecţiilor fungice (cu ciuperci). Această expunere succintă cuprinde doar un număr limitat de clase de medicamente. Ar  trebui  măcar amintite medicamentele antidiabetice, hormonii, anticonvulsivantele, tranchilizantele, antidepresivele, citostaticele şi lista poate continua, medicamente care salvează vieţi, vindecă, ameliorează. Un simbol  al slăbiciunii, fragilităţii noastre sau al extraordinarului  progres ştiinţific al ultimului secol? O armă ce poate fi folosită inteligent în favoarea sănătăţii sau nesăbuit împotriva propriului organism. Că de fiecare dată alegerea este a noastră...

TUSE ŞI ULCERE. Antitusivele sunt substanţe care inhibă tusea şi sunt indicate în tusea uscată, iritativă, iar expectorantele sunt medicamente care fluidizează secreţiile bronşice şi facilitează eliminarea lor. Antiacidele sunt medicamente care neutralizează aciditatea gastrică. Ele sunt indicate în ulcer gastric, gastrite, reflux gastro-esofagian şi dispepsii ocazionale. Tratamentul ulcerului  se realizează în principal prin scăderea secreţiei acide (cu inhibitori de pompă protonică sau antagonişti ai receptorilor H2) .

TERAPIE CU CORTIZON. Corticoterapia este recunoscută pentru efectele ei puternice şi multiple. Ea este folosită fie ca tratament de substituţie în disfuncţiile glandei  suprarenale, fie în boli inflamatorii cronice, boli autoimune, astm bronşic, boli renale, alergii, unele cancere, stări de şoc, unele afecţiuni dermatologice, oculare etc.,  folosirea ei fiind însă limitată de numeroase efecte adverse (infecţii, osteoporoză, creştere în greutate, creşteri ale tensiunii arteriale şi glicemiei, ulcer gastro-duodenal etc.).

ASTM. Bronhodilatatoarele determină lărgirea căilor aeriene (bronhiilor), fiind indicate în astm bronşic şi bronhopneumonie cronică obstructivă. Ele sunt cu acţiune rapidă sau prelungită şi se administrează pe cale orală sau prin inhalaţie.

Sfatul medicului

Anticoagulantele împiedică formarea de cheaguri de sânge în inimă şi vase, fiind indicate în prevenirea infarctului miocardic şi accidentelor vasculare, pacienţilor cu proteze valvulare cardiace, cu fibrilaţie atrială, în unele cazuri de insuficienţă cardiacă şi diabet zaharat, pacienţilor care au suferit tromboze venoase profunde. Diureticele stimulează formarea de urină, eliminând surplusul de apă, fiind indicate în edemele din insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi în hipertensiunea arterială.