Miracolul numit mână

Două argumente au decis tronul de stăpân al lumii, dăruit omului. Primul motiv de înscăunare a lui în terapta superioară a fost ridicarea în două picioare, cu un creier înălţat faţă de animalele în patru labe.

Iar al doilea argument de calitate, de campion al omului, este degetul mare, care este opus celorlalte patru degete. Astfel, omul poate să apuce cu mâna şi să aibă mişcări de fineţe. Care sunt problemele ridicate de mână? Medicina numeşte mână zona de la încheietura pumnului până la vârful degetelor, restul membrului superior este antebraţul şi braţul. Explică medicina mâinii prof. dr Andrei Firică, şeful Clinicii de Medicină Internă de la Spitalul Clinic Colentina. Sub pumn există oasele palmei şi oasele degetelor, însoţite de articulaţii, tendoane şi muşchi. Mâna are două arcuri de la degete până la încheietura pumnului, iar al doilea arc transversal, de la extrema dreaptă la extrema stângă a mâinii. Aceste două conformaţii în formă de arcuri îi permit omului să acopere cu mâna. Mai există şi importanta posibilitate a omulului de a îndoi degetele şi a ajunge cu ele în podul palmei. Astfel, el poate apuca cu mâna o foaie de hârtie. O scădere a mobilităţii degetelor este un necaz mare, fiindcă nu mai poţi strânge degetele în palmă şi nu mai eşti în stare să apuci lucruri. Foarte importante sunt tendoanele, a căror moblitate e decisivă în a mobiliza oasele mâinii. Există tendoanele flexoare şi extensoare, care ajută degetele să facă un cârlig. Ele sunt tendoanele de forţă cu care cari unele lucruri sau execuţi acţiuni ce necesită forţă. Celelalte tendoane sunt muşchii aflaţi printre oasele palmei, care folosesc la mişcările de fineţe ale mâinii, de exemplu la mişcările complexe şi delicate ale scrisului.