Au fost identificaţi nervii plăcerii

O echipă de cercetători britanici a identificat un tip de fibre nervoase în piele care sunt implicate direct în mecanismul prin care organismul răspunde la plăcere, potrivit unui studiu recent publicat în revista Nature Neuroscience, informează bbc.co.uk.

Aceste fascicule nervoase transmit către creier mesajele corespunzătoare senzaţiei de plăcere care se declanşează doar dacă pielea este atinsă cu o anumită viteză: 4-5 centimetri pe secundă.

Studiul a fost realizat de cercetătorii de la Universitatea din Goteborg (Suedia) şi de la Universitatea din Carolina de Nord (Statele Unite) pe 20 de voluntari. În opinia oamenilor de ştiinţă, rezultatele studiului pot ajuta la o mai bună înţelegere a modului în care atingerile contribuie la menţinerea relaţiilor interumane.

Timp de multe decenii, specialiştii au încercat să înţeleagă mecanismele prin care organismul uman simte durerea şi să identifice nervii implicaţi în transmiterea mesajelor dureroase către creier.

Neuropatologia este o ramură a neurologiei care studiază maladiile care distrug sistemul nervos periferic şi care pot fi extrem de dureroase. Uneori pacienţii simt o mare durere chiar şi atunci când nu există niciun factor extern care să o provoace.

Cercetătorii care au condus acest studiu au încercat să înţeleagă senzaţia contrară - plăcerea. Ei au testat modul în care voluntarii reacţionează în momentul în care pielea de pe unul dintre antebraţe a fost atinsă, la viteze diferite.

Oamenii de ştiinţă au identificat fasciculele nervoase de tipul "C-tactil" care se activau în momentul în care voluntarii spuneau că simt o senzaţie plăcută.

Dacă mângâierile erau prea rapide sau prea lente faţă de viteza normală, atingerea nu era plăcută, iar fasciculele nervoase nu se activau.

Cercetătorii au descoperit că aceste fascicule nervoase de tipul "C-tactil" sunt prezente doar în porţiunile acoperite cu păr şi că nu există în zona palmelor. Ei au mai adăugat că viteza de atingere considerată de voluntari ca fiind plăcută este exact aceeaşi folosită de o mamă pentru a-şi consola bebeluşul care plânge sau de oamenii care îşi arată afecţiunea pentru partener.

Cercetătorii britanici consideră că acest proces face parte din mecanismele evolutive care susţin relaţiile dintre adulţi sau dintre părinţi şi copii.
Mediafax