Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Endoscopul introdus pe cale naturală, fără nici o incizie, poate sparge sau agăţa pietrele din rinichi, uretră, vezică, ureteră. O altă metodă este ceva mai invazivă. Endoscopul nu se mai introduce pe cale normală, ci se face un orificiu prin piele şi muşchi la nivelul spatelui. Se face o puncţie la nivelul lombar pănă la rinichi, prin care se introduce un ghid, de fapt o sărmă, ce dilată canalul practicat prin ţesuturi.
Endoscopul introdus pe cale naturală, fără nici o incizie, poate sparge sau agăţa pietrele din rinichi, uretră, vezică, ureteră. O altă metodă este ceva mai invazivă. Endoscopul nu se mai introduce pe cale normală, ci se face un orificiu prin piele şi muşchi la nivelul spatelui. Se face o puncţie la nivelul lombar pănă la rinichi, prin care se introduce un ghid, de fapt o sărmă, ce dilată canalul practicat prin ţesuturi.
Prin acest canal dilatat in muşchi se introduce endoscopul care vizualizează piatra. Prin sondele endoscopului se pot introduce şocuri hidraulice sau ultrasunete şi ceva mai rar laser. Această metodă numită nefrolitotomie se practică cu anestezie locală sau generală. Pentru calculii poziţionaţi rău sau in cazul unor malformaţii se combină litrotiţia (masa ce are trepidaţii) cu metoda de introducere a endoscopului printr-o puncţie lombară. Cănd pietrele sunt foarte mari şi multe este necesară chirurgia deschisă, adică incizie cu bisturiul. Uneori, cănd calculii se află in ureteră, se practică şi laparoscopia, acea chirurgie miniinvazivă prin tăieturi mici căt butoniera de la cămaşă.
Citește pe Antena3.ro
