Cu glandele sudoripare la medic

Hidrosadenita: boala favorizată de transpiraţia excesivă

Hidrosadenita este mai frecventă la persoanele care prezintă concomitent acnee severă şi boala pilonidală - chist în pielea în partea de jos a spatelui.

În zona axilară abundă glandele su­do­ripare şi firele de păr, ceea ce, în con­diţiile unei veri călduroase, pre­dis­pune la numeroase neplăceri, dar şi la probleme medicale. În plus, aceste glande sudoripare sunt diferite de cele obişnuite, care se găsesc pe în­trea­ga suprafaţă a corpului.

Ele sunt mult mai mari, se dezvoltă complet la pu­bertate, paralel cu organele genitale, se găsesc în regiunea axilară, dar şi în jurul organelor genitale, anusului, perineului, areolei mamare, sub sâ­ni sau pe fese şi produc o secreţie su­dorală specifică: mai redusă, mai con­centrată, având un miros caracteristic.

În mod specific, ele sunt conectate la un folicul pilos (fir de păr) şi glanda sa sebacee, ceea ce poate împieta asupra funcţionării lor normale. Astfel, uneori, secreţia glandulară sudorală vâscoasă împreună cu substanţele grase secretate de glanda sebacee ajung să blocheze canalul folicular, cu acumularea produşilor în interior, ceea ce generează inflamaţie şi, ulterior, infecţie (în principal cu stafilococ, dar în timp şi cu alţi germeni). Afecţiunea este trenantă, greu de vindecat, cu numeroase recidive şi cu tendinţa de a se extinde la adâncime sau la suprafaţă.

Boala afectează 1% din populaţie. Cazurile sunt mai frecvente la persoanele tinere sau adulte (de la vârsta pubertăţii la 40-50 de ani), femeile fiind afectate într-un număr mai mare decât bărbaţii. Factorii de risc sunt: obezitatea, transpiraţia excesivă specifică zilelor caniculare sau ac­ti­vi­tă­ţi­lor fizice intense, folosirea unor deo­dorante iritante sau producerea de microtraumatisme locale (ma­ne­vre brutale de îndepărtare a părului sau îmbrăcămintea prea strâmtă, care se freacă de piele).

Boala are un evident determinism genetic, dar şi hormonal, fiind incriminat un nivel redus de estrogeni. În plus, există o patogenie evidentă a aparatului folicular, deoarece hidrosadenita este mai frecventă la persoane care prezintă concomitent acnee severă şi boala pilonidală (apariţia unui chist în pielea din partea de jos a spatelui, deasupra şanţului interfesier).

Iniţial, apare o senzaţie de mân­că­rime sau de jenă locală, urmată de for­marea unor noduli roşii şi du­re­roşi. Aceştia pot persista să­p­tămâni la rând sau pot creşte rapid, ajungând cât o nucă, după care se sparg, elimi­nând puroi. Afecţiunea se vindecă prin apariţia unei cicatrice locale, je­nan­te. Dar este posibil să se cronici­ze­ze, cu apariţia repetată a abceselor de câteva ori pe an, să se extindă la glan­dele din vecinătate sau să apară în alte zone, chiar pe cealaltă parte a cor­pului, şi să evolueze în profunzi­me.

Din păcate, tratamentul nu vindecă radical afecţiunea, dar tratează manifestările şi previne apariţia altora noi. În formele uşoare, se aplică comprese calde şi se spală repetat, cu blândeţe zona, cu un săpun antibacterian. În formele mai grave, se recurge la antibiotice, deşi acestea nu au totdeauna efectul scontat. Ele se aplică local sub formă de soluţii sau unguente sau se prescriu pe cale generală (de obicei o asociere de antibiotice, pe o durată de două săptămâni).

Se mai pot folosi corticosteroizi (oral sau injectaţii în le­ziune) sau retinoizi (care scad secreţia sebacee). În cazurile mai com­plicate, se recurge la tratament chi­rurgical: incizie şi drenaj sau excizie cu refacerea zonei.