Fobia de şcoală

Marie-France Le Heuzey este practiciană în cadrul serviciului de psihopatologia copilului şi adolescentului la Spitalul Robert Debre. Este coautor al lucrării "Fobia şcolară" (Ediţia Josette Lyon). Şi tot "fobia şcolară" este tema interviului publicat recent în L'Express.

În opinia specialistului, fobia şcolară "ascunde o serie de situaţii care îi fac pe unii copii incapabili de a merge la şcoală". Pentru acest fenomen se mai folosesc şi termenii "bolnavi de şcoală" şi "despărţire de şcoală". Subiecţii acestui fenomen sunt tineri care înregistrează un număr mare de absenţe, aduc motivaţii de genul "n-am chef să merg la şcoală" sau "nu pot să merg acolo", atunci când refuză să meargă la cursuri. Iar atunci când revin la şcoală, unii chiar suferă de dureri abdominale, de cap, stări de vomă, diaree... Mecanismele care se pun în mişcare sunt foarte variate. Unul dintre ele este teama de separare, în cazul copilului care nu poate sta departe de familia lui, în cazul copilului care a suferit o agresiune pe drumul spre şcoală sau chiar în incinta şcolii. Fobia de şcoală apare şi la copilul care pur şi simplu se teme de privirile celorlalţi copii. Există şi o anxietate de performanţă întâlnită la copilul care persistă în rezultate slabe la învăţătură.

Specialistul este de părere că, în cazul fobiei de şcoală, rolul părinţilor este esenţial şi porneşte de la stabilirea comunicării cu copilul şi cu şcoala pentru a înţelege corect fenomenul. Fobia şcolară are nevoie de suport psihologic specializat. În cazurile extreme, "cronice" - tineri care s-au despărţit de şcoală de mai multe luni sau chiar de ani - este necesară spitalizarea cu scopul de a depista factorul primordial, care este la originea acestui fenomen. Această perioadă ar putea permite reacomodarea copilului cu statutul de elev.

Psihilogul Marie-France Le Heuzey insistă pe prevenirea instalării acestui fenomen, ideal fiind ca, în cel mai scurt timp, copilul să revină la şcoală. Cu cât absenţa este mai mare, cu atât revenirea este mai dificilă. De asemenea, este important ca părinţii să manifeste o atitudine pozitivă faţă de şcoală şi de cadrele didactice. Unele remarce de genul "profesorul tău e un prost", "învăţătoarea ta e foarte slabă" contribuie la diminuarea prestigiului cadrelor didactice şi a respectului copilului faţă de acestea. Pe de altă parte, copilul nu trebuie, într-o manieră abuzivă, bombardat cu ameninţări, cum ar fi "vei vedea tu ce sever este profesorul tău!". Asemenea ameninţări nu fac decât să adâncească şi mai mult teama copilului de a merge la şcoală.

La întrebarea jurnalistului privitoare la o eventuală creştere a fenomenului numit fobia de şcoală, Marie-France Le Heuzey spune că nu dispune de cifre. "Dar, potrivit statisticilor Ministerului Educaţiei, în Franţa este în creştere absenteismul şcolar. De altfel, preşedintele Franţei invoca sancţionarea părinţilor în cazul absenteismului şcolar. Însă Marie-France Le Heuzey consideră că "sancţionarea părinţilor nu este o soluţie. Însă sensibilizarea acestora este o problemă reală. Fără aportul lor, nu pot fi ajutaţi copiii afectaţi de fobia şcolară". Într-un amplu studiu consacrat acestui fenomen, doctorul Simona Maria Diaconu, psihiatru pediatrie, spune: "Când refuzul şcolar devine destul de sever, astfel încât să fie considerată o tulburare şi durează de mai multe săptămâni, prognosticul este încă bun, dacă se intervine cu terapie şi tratament".

Doctorul Diaconu stabileşte în acelaşi studiu câteva cauze comune de refuz şcolar: un părinte bolnav (surprinzător refuzul apare după însănătoşirea părintelui), divorţul sau conflictele între părinţi, decesul unei persoane iubite din familie, mutarea frecventă de la o şcoală la alta, schimbarea frecventă a domiciliului, gelozia că unul dintre fraţi rămâne acasă, părinţi hiperîngrijoraţi de copilul lor.