Madam Apendicita seamănă cu un penalty

Multe cleveteli circulă pe seama apendicitei. Dacă ar îmbrăca halatul de chirurg şi s-ar afla în faţa unei apendicite, scânteietorul Topârceanu ar scrie despre Madam Apendicita că e "lung prilej de vorbe şi de ipoteze".

Iată câteva ziceri despre Cucoana asta Apendicita, vorbe care umblă în rândul populaţiei prin telefonul fără fir, dar cuvinte rostite şi de lumea chirurgilor.

Oamenii cei de toate zilele tratează cu un fel de băşcălie operaţia de apendicită, susţinând că e un fleac de competenţa rezidenţilor, a începătorilor în ale chirurgiei, care-şi antrenează mâna operând apendicită. Numai că medicii în halat de chirurgi nuanţează minimalizarea unei crize de apendicită.

Un reputat chirurg, profesorul Sorin Simion, şeful clinicii de chirurgie de la Spitalul Colentina, spune că adevărata evaluare a unei operaţii de apendicită este că intervenţia chirurgicală poate dura şi 5 minute, dar şi 5 ore. Fiindcă acest mic organ, asemănător cu un vierme, îşi poate muta locul, ascunzându-se undeva în spatele ficatului sau spre spatele abdomenului. Şi atunci chirurgul e obligat să caute apendicul bolnav care şi-a părăsit sediul normal, aflat în partea dreaptă jos a abdomenului.

SCOATEREA MENISCULUI ŞI A...
Pe undeva, scoaterea apendicului cu heirupul pe bandă rulantă, acum o vreme, aduce aminte de o modă care scotea rapid, un-doi, amigdalele şi meniscul de la genunchi sau vezica biliară.

Meniscul este o rozetă de ţesut moale în număr de patru, exterioare şi interioare, aflată în genunchi. Aceste meniscuri au un rol clar în genunchi, acela de a repartiza uniform presiunile în articulaţia genunchiului. Acest menisc se rupe des la unele mişcări forţate în genunchi. Apar dureri, blocări ale genunchiului şi chirurgii ortopezi se grăbeau să îndepărteze acest menisc rupt. Apăruse şi un fel de concurs între chirurgi: cine scoate în mai puţine minute meniscul.

Cu timpul însă, ortopedia a arătat că îndepărtarea meniscului duce la instalarea mai devreme a artrozei. Adică, fără menisc, articulaţia genunchiului se degradează mai repede. Norocul e că a apărut artroscopia, adică intrarea cu un endoscop în genunchi, văzând prin camera de televiziune interiorul genunchiului. Prin unele tubuşoare ale endoscopului se pot face intervenţii fără tăietură cu bisturiul asupra meniscului.

Artroscopia miniinvazivă permite să se cârpească meniscul, când ruptura e mică, sau să se decupeze doar porţiunea stricată a meniscului, rămânând restul de menisc care să-şi îndeplinească în continuare rolul.

... AMIGDALELOR
O altă intervenţie chirurgicală, făcută exagerat de des, era scoaterea amigdalelor la copii. Cum odrasla avea amigdalită, fie numai cu roşeaţă fără puncte cu puroi, părinţii dădeau fuga la ORL-ist, care scotea amigdalele micuţului. Cu timpul, cercetările au arătat că amigdalele au un rol, făcând parte dintr-un lanţ de apărare imunitară din zona feţei. Ba, mai mult, americanii susţin că e indicat ca micuţul să facă cinci-şase amigdalite pe an, cu care să se lupte organismul lui, în acest fel construindu-şi sistemul imunitar.

Dacă însă se înmulţesc amigdalitele cu puroi, ORL-istul trebuie să intervină asupra amigdalelor. Dar şi aici au apărut nuanţări. Mai rar se îndepărtează toată amigdala, ea poate fi scoasă doar parţial sau poate fi răzuită cu laser. Amigdalele au o serie de adâncituri numite cripte, unde se aciuează microbii. Cei care suferă de numeroase amigdalite cu puroi pot fi scutiţi de aceste amigdalite, răzuindu-se adânciturile amigdalelor cu aparat laser.

Şi în materie de vezică biliară s-a apăsat pedala de frână la obiceiul de a o scoate cu grăbire, când apar neplăceri. În clipa de faţă, vezica biliară se scoate doar când există pietre. Cu alte cuvinte, se îndepărtează şi calculi, adică pietrele şi cariera ce le-a generat. Adică vezica biliară. Când crizele de bilă sunt fără calculi, se prescriu medicamente.

COMPLICAŢII
Profesorul Sorin Simion spune că şi lui i s-a întâmplat să scoată apendicul chiar în 5 minute, dar şi să îl caute aproape o oră. Apropo de vinovăţia apendicului: operaţia de apendicită poate fi comparată cu un penalty la fotbal, în majoritatea cazurilor marchezi un gol - adică o dai în aţe -, în schimb, poţi să ratezi penalty-ul tocmai în finala Champions League. Rămâne în memoria oamenilor ratarea din marea finală. Oricum, când dă semne de boală, e bine ca apendicul să fie îndepărtat, fiindcă el poate da complicaţii, unele redutabile: apendicită perforată, peritonită, apendic infectat şi cu flegmon.

CE SE ZICE
Un mare chirurg din generaţia mai veche avea o vorbă cum că pe apendicul bolnav nu trebuie să-l prindă asfinţitul soarelui în abdomenul pacientului. Deci el trebuie scos când e în criză, până a doua zi dimineaţa. Şi se mai zicea ceva. În aproape jumătate dintre cazuri, apendicul nu este de vină de criza abdominală, deci este scos cam degeaba, nefiind de fapt vinovat.

VIERMIŞORUL
Nu mai este actuală acea grabă a chirurgilor care scoteau apendicul pe bandă rulantă. Îndepărtarea apendicului pompieristic, la cea mai mică durere în burtă, nu ţinea seama de o constatare mai nouă a medicinei, care concluziona că apendicul are şi el un rol, de fapt, un rolişor, respectiv faptul că el face parte dintr-un lanţ imunitar. Cu alte cuvinte, scoaterea apendicului trebuie să se facă doar când el generează o criză ce nu poate avea alt deznodământ decât îndepărtarea "viermişorului" din burtă. Fiindcă o amânare a scoaterii apendicului nu rezolvă situaţia şi asta duce la alte crize.