A merge pe jos, săptămânal cel puţin 10 kilometri, reduce riscul de pierdere a memoriei la persoanele vârstnice fără tulburări cognitive, potrivit unui studiu publicat recent în revista Neurology. Rezultate încurajatoare au fost stabilite chiar şi în cazul vârstnicilor care aveau deja tulburări de memorie şi de asimilare de informaţii. Aceste rezultate benefice asupra activităţii creierului au fost vizualizate prin tehnicile de imagistică cerebrală.
Doctorul Kirk Erickson şi colegii lui de la Universitatea Pittsburg au monitorizat, aproximativ 20 de ani, 426 de persoane vârstnice, dintre care 299 (la finalul studiului, vârsta lor medie era de 78 de ani) într-o stare bună de sănătate şi 127, care prezentau un început de demenţă sau de maladia Alzheimer (vârsta medie: 81 de ani).
Iniţial, tuturor participanţilor la studiu li s-a făcut RMN cerebral pentru a li se evalua zonele afectate de lipsa memoriei, atenţiei, învăţării (cortexul prefrontal şi temporal). De asemenea, săptămânal subiecţii raportau numărul de metri sau kilometri parcurşi cu piciorul. După primul deceniu de la debutul studiului, subiecţii au fost supuşi unui alt RMN în vederea unei noi evaluări cerebrale. Doctorul Cyrus Raji, co-autor la acest studiu, spune că
„atunci când volumul creierului scade, aceasta semnifică că mor celulele cerebrale”. Dacă, totuşi, volumul creierului este constant, este semn că sănătatea acestuia nu este afectată. Un test „mini mental” a mai fost efectuat după cinci ani de la cel de-al doilea RMN, cu scopul de a localiza apariţia unui eventual declin cognitiv. Astfel, cercetătorii au putut să stabilească o legătură directă între mersul pe jos şi tulburările cognitive, ipoteză verificată de rezultatele investigaţiilor imagistice şi ale testelor.
La vârstnicii cu o stare de sănătate bună, mersul pe jos a cel puţin 10 kilometri săptămânal permite conservarea volumului materiei cenuşii. Mai mult, mersul pe jos reduce la jumătate riscul apariţiei declinului cognitiv. În cazul subiecţilor care au mers aproape 40 de kilometri săptămânal, în mod paradoxal, cercetătorii n-au stabilit beneficii suplimentare.
La subiecţii care, la începutul studiului, prezenau deja tulburări cognitive, cercetătorii au observat că mersul pe jos a peste 8 kilometri săptămânal ajută la menţinerea volumului creierului şi la încetinirea declinului funcţiilor majore.
În concluzie, mersul pe jos, ca activitate efectuată periodic, protejează într-un mod deloc neglijabil, pe durată lungă, creierul persoanelor în vârstă. O explicaţia constă în faptul că această activitate fizică asigură o mai bună vascularizare a creierului şi, implicit, oxigenarea şi alimentarea cu nutrienţi, prevenindu-se astfel degradarea structurilor cerebrale, în special a celor răspunzătoare de memorie, atenţie şi învăţare. Boala Alzheimer, una dintre cele mai cumplite, nu are, la ora actuală, un tratament considerat eficient. Cu certitudine, mersul pe jos nu este un tratament propriu-zis în boala Alzheimer, dar această activitate fizică poate îmbunătăţi rezistenţa creierului pentru a-şi conserva capacitatea de memorare, spune doctorul Raji.