Otita externă - otita înotătorului

Ce ar fi vara fără băile răcoritoare în râuri, lacuri, mare, piscine!? De multe ori însă aceste ape sunt contaminate, putând produce infecţii digestive, oculare, tegumentare, respiratorii sau cu localizare neurologică. De asemenea, prezenţa prelungită a apei la nivelul urechii externe deteriorează mecanismele locale de apărare şi produce otita externă, o infecţie a pavilionului şi conductului urechii.

Otita externă e mai frecventă la copiii la care canalul auricular e mai mic, dar şi la bolnavii cu eczemă, psoriazis sau dermatită seboreică, diabet sau alte boli cronice, care scad imunitatea organismului. Predispuse la otita externă mai sunt şi persoanele care stau mult timp în apă şi nu se usucă corespunzător. Cerumenul din ureche are un efect protector, pentru că e impermeabil, are un pH acid şi conţine substanţe cu efect bactericid. Dacă este curăţat excesiv, efectul său benefic scade. Dacă acest lucru este făcut cu neîndemânare, cerumenul este împins în fundul urechii, sechestrând în spatele lui umezeală, care va afecta ţesuturile. Existenţa unor iritaţii generate de produsele cosmetice (şampon, creme, gel de duş), traumatismele produse la curăţarea urechilor, mai ales dacă acest lucru se face intempestiv sau cu mijloace nepotrivite, purtarea permanentă a căştilor în urechi. Sunt factori ce pot leza ţesuturile şi facilita pătrunderea microorganismelor. Cel mai des, otitele sunt bacteriene, mai rar fungice sau virale. Iniţial, apare o senzaţie de mâncărime şi disconfort, care se transformă rapid în durere. Aceasta e mai intensă la atingerea sau mişcarea pavilionului urechii, la mestecare ori vorbire. Conductul auditiv devine roşu şi inflamat şi prezintă o secreţie ce poate fi clară, albă, gălbuie, dar şi roşiatică, verzuie sau cenuşie. Mai apare senzaţia de presiune internă, scăderea auzului, zgomote în urechi, mărirea în volum a ganglionilor regionali. De obicei, nu apare febra. Starea generală nu se alterează. În condiţiile existenţei factorilor de risc, otita se poate croniciza.

PREVENŢIE
Pentru prevenirea afecţiunii, evitaţi băile în ape care pot fi contaminate. Purtaţi cască şi ochelari speciali în timp ce înotaţi. Persoanele mai sensibile pot pune în ureche tampoane de vată îmbibată cu lanolină. La ieşirea din apă, eliminaţi cu răbdare apa din urechi, întorcând capul de fiecare parte, şi uscaţi-le atent cu prosopul. Dacă nu este eliminată astfel toată apa, mai ales în cazul copiilor, puteţi folosi pentru câteva minute foehnul, la o putere medie şi situat la distanţa de o jumătate de metru de ureche. În timpul îngrijirilor igienice zilnice, nu traumatizaţi interiorul urechii şi nu lăsaţi copiii să îşi facă singuri toaleta urechilor. Evitaţi purtarea îndelungată a căştilor de la telefon, Ipod.

După apariţia simptomelor, prezentaţi-vă la medicul de familie sau la un specialist ORL. Acesta va preciza diagnosticul, va aprecia starea timpanului şi urechii medii şi vă va prescrie un tratament corespunzător. În timpul tratamentului, evitaţi înotul. Acesta poate fi reluat după 10-14 zile de la vindecare.