Oul, bijuterie sau dinamită?

În percepţia populaţiei, soarta oului a balansat între poziţia de inculpat pentru excesul vinovat de colesterol şi locul ocupat pe podium ca suprema proteină. Oul, vorba poetului, este un lung prilej de vorbe şi de ipoteze.

Până la urmă însă stai şi te întrebi cum să nu reprezinte ceva preţios pentru organism tocmai oul care este prima manifestare a unei noi vieţi. În ou se află firicelul de viaţă nouă, în ou se află bulgăraşul galben de puişor de găină şi tot din ou porneşte şi bebeluşul din burta mamei. De fapt, un fel de ou este şi prima întruchipare a unui animal.

A fost o vreme în care se zicea că oul este cel mai mare aducător de colesterol în organismul omului. Pe de altă parte, se mai zicea că oul este cea mai valoroasă proteină. Tocmai de aceea, bebeluşilor, când ajung la 4-5 luni, pe lângă lapte, li se dă şi puţin ou.
Cercetările au avansat şi, până la urmă, oul într-un fel a fost absolvit de rolul negru de campion al conţinutului în colesterol. De fapt, colesterol, adică multe grăsimi se află în gălbenuş, pentru că în albuş este o rezervă importantă de albumină atât de trebuincioasă între altele bunei funcţionări a ficatului.

Totuşi, în privinţa surplusului de grăsimi din gălbenuş, oul este o dinamită. În gălbenuş se găsesc multe trigliceride, acele grăsimi cu lanţuri de carbon lungi care şi ele duc la îngustarea vaselor prin depuneri de grăsimi. Trigliceridele aflate din belşug în gălbenuş, pe lângă ateroscleroză, provoacă şi încărcarea grasă a ficatului, acele steatoze hepatice.

Reamintim că umflarea celulelor ficatului cu grăsime proces specific în steatoza hepatică duce la o proastă funcţionare a celulei hepatice. Oricum, oul nu trebuie să lipsească din hrana omului. Dar adultul nu trebuie să facă abuz mâncând zilnic ouă. Bolnavii de inimă, de hipertensiune, de diabet trebuie să-şi menajeze metabolismul grăsimilor, având voie una-două ouă pe săptămână. Firesc, tinerii care plesnesc de sănătate nu sunt atinşi de aceste restricţii privind numărul de ouă consumate zilnic.

Este de menţionat şi faptul că prea multe ouă, dar şi prea multe grăsimi produc mişcări prea energice ale vezicii biliare, astfel încât această dinamică accelerată poate stârni pietrele biliare, introducându-le în circuitul digestiv, cu înfundarea canalelor ce provoacă temutele crize de pancreatită acută. Trebuie să se ştie că ouăle fierte moi sunt mai uşor de digerat decât cele tari, răscoapte. Ouăle făcute ochiuri în apă clocotită, numite ochiuri româneşti, sunt mai puţin periculoase decât ochiurile în ulei.